promite

promite
PROMÍTE, promít, vb. III. tranz. 1. A-şi lua obligaţia de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. fig. A îndreptăţi speranţele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre.
Trimis de oprocopiuc, 22.04.2004. Sursa: DEX '98

PROMÍTE vb. v. angaja.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PROMÍTE vb. v. anticipa, anunţa, prevesti, vesti.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

promíte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. promítă; part. promís
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A PROMÍTE promít tranz. 1) A consimţi să dea în mod verbal; a făgădui. promite o carte. promite un salariu mare. 2) (urmat, de regulă, de un conjunctiv) A accepta benevol ca angajament; a făgădui. A promis să intre. 3) fig. A arăta cu anticipare. Toamna promite să fie bogată. /<lat. promittere, fr. promettre
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PROMÍTE vb. III. tr. 1. A se angaja, a-şi lua obligaţia, a făgădui. 2. (fig.) A da speranţe; a asigura. [P.i. promít. / < lat. promittere, cf. fr. promettre].
Trimis de LauraGellner, 18.02.2007. Sursa: DN

PROMÍTE vb. tr. 1. a-şi lua obligaţia, a se angaja; a făgădui. 2. (fig.) a da speranţe; a oferi perspective promiţătoare. (< lat. promittere, fr. promettre)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

promíte (promít, promís), vb. – A făgădui. fr. promettre, conjug. ca a trimite. – Der. promisiune, s.f., din fr. promesse tratat ca mission faţă de mettre, admission faţă de admettre etc.; promiţător, adj. (care promite); compromite, vb., din fr. compromettre; compromis, s.n., din fr. compromis.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • Promite — (pronEng|ˈproʊmaɪt) is the registered brand name for a dark brown, salty food paste mainly used as a spread on sandwiches and toast similar to the better known Vegemite and Marmite. Promite was invented in the 1950s by Henry Lewis Company and… …   Wikipedia

  • promíte — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserãm; conj. prez. 3 sg. şi pl. promítã; part. promís …   Romanian orthography

  • promiţător — PROMIŢĂTÓR, OÁRE, promiţători, oare, adj. Care dă speranţe, care deschide perspective favorabile. – Promite + suf. ător. Trimis de oprocopiuc, 22.04.2004. Sursa: DEX 98  promiţătór adj. m., pl. promiţătóri; f. sg. şi …   Dicționar Român

  • jura — JURÁ, jur, vb. I. 1. tranz. şi refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♢ tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziţie sau o mărturie. ♢ refl. A promite prin jurământ. 2. refl. (pop.) A se afurisi …   Dicționar Român

  • făgădui — FĂGĂDUÍ vb. v. angaja. Trimis de siveco, 04.11.2008. Sursa: Sinonime  FĂGĂDUÍ vb. v. adăposti, găzdui, jura, primi. Trimis de siveco, 20.10.2008. Sursa: Sinonime  făgăduí vb., ind …   Dicționar Român

  • promitere — PROMÍTERE, promiteri, s.f. Acţiunea de a promite şi rezultatul ei; promisiune. – v. promite. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PROMÍTERE s. v. angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduinţă, legă mânt, promisiune, vorbă.… …   Dicționar Român

  • Marmite (aliment) — Pour les articles homonymes, voir Marmite. Un pot de Marmite Née en 1902, la Marmite est une marque britannique de pâte à tartiner à base de levures utilisé …   Wikipédia en Français

  • cer — CER1, ceri, s.m. Arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu scoarţa negricioasă, cu frunze pieloase, bogate şi cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). ♦ Lemnul acestui arbore,… …   Dicționar Român

  • jurui — JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. tranz. (Înv şi reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♢ A făgădui ca soţ (sau soţie). ♢ refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni a logodi . Trimis de cata, 01.03.2002. Sursa: DEX 98  JURUÍ2, juruiesc, vb.… …   Dicționar Român

  • credinţă — CREDÍNŢĂ, credinţe, s.f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranţă, certitudine. ♢ Profesiune de credinţă = declaraţie publică pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (înv.) Încredere (pe care …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”