- promitere
- PROMÍTERE, promiteri, s.f. Acţiunea de a promite şi rezultatul ei; promisiune. – v. promite.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PROMÍTERE s. v. angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduinţă, legă-mânt, promisiune, vorbă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepromítere s. f., pl. promíteriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPROMÍTERE s.f. Acţiunea de a promite şi rezultatul ei; promisiune. [< promite].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.