- promiţător
- PROMIŢĂTÓR, -OÁRE, promiţători, -oare, adj. Care dă speranţe, care deschide perspective favorabile. – Promite + suf. -ător.Trimis de oprocopiuc, 22.04.2004. Sursa: DEX '98promiţătór adj. m., pl. promiţătóri; f. sg. şi pl. promiţătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPROMIŢĂT//ÓR promiţătoroáre (promiţătoróri, promiţătoroáre) Care promite, dând o nădejde; care inspiră încredere într-o perspectivă luminoasă. Decizie promiţătoroare. /a promite + suf. promiţătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPROMIŢĂTÓR, -OÁRE adj. Care îndreptăţeşte o speranţă, care promite (2). [< promite + -(ă)tor].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNPROMIŢĂTÓR, -OÁRE adj. care promite (2). (< promite + -/ă/tor)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.