fãgãduí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fãgãduiésc, imperf. 3 sg. fãgãduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. fãgãduiáscã … Romanian orthography
făgăduit — FĂGĂDUÍ, făgăduiesc, vb. IV. tranz. A promite cuiva că va face un anumit lucru. – Din magh. fogadni. Trimis de RACAI, 06.05.2008. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
promite — PROMÍTE, promít, vb. III. tranz. 1. A şi lua obligaţia de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. fig. A îndreptăţi speranţele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. Trimis de oprocopiuc, 22.04.2004.… … Dicționar Român
jurui — JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. tranz. (Înv şi reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♢ A făgădui ca soţ (sau soţie). ♢ refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni a logodi . Trimis de cata, 01.03.2002. Sursa: DEX 98 JURUÍ2, juruiesc, vb.… … Dicționar Român
cer — CER1, ceri, s.m. Arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu scoarţa negricioasă, cu frunze pieloase, bogate şi cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). ♦ Lemnul acestui arbore,… … Dicționar Român
mare — MÁRE1, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depăşeşte dimensiunile obişnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparaţie). ♢ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte… … Dicționar Român
făgăduială — FĂGĂDUIÁLĂ, făgăduieli, s.f. Faptul de a făgădui; promisiune, făgăduinţă. [pr.: du ia ] – Făgădui + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 10.12.2008. Sursa: DEX 98 FĂGĂDUIÁLĂ s. v. angajament. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
făgăduinţă — FĂGĂDUÍNŢĂ, făgăduinţe, s.f. Făgăduială. ♢ Pământul (sau ţara) fagăduinţei = nume dat, în Biblie, Palestinei; p. gener. ţinut bogat, mănos, fericit. – Făgădui + suf. inţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FĂGĂDUÍNŢĂ s. v.… … Dicționar Român
jura — JURÁ, jur, vb. I. 1. tranz. şi refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♢ tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziţie sau o mărturie. ♢ refl. A promite prin jurământ. 2. refl. (pop.) A se afurisi … Dicționar Român
soare — SOÁRE, (2) sori, s.m. 1. Corp ceresc principal al sistemului nostru planetar, incandescent şi luminos, în jurul căruia gravitează şi se învârtesc pământul şi celelalte planete (planetă) ale sistemului. ♢ loc. adv. Sub (sau pe sub) soare = pe… … Dicționar Român
