cuvânt — CUVẤNT, cuvinte, s.n. 1. Unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) şi a unui complex sonor; vorbă. ♢ Cuvânt simplu = cuvânt care conţine un singur morfem radical. Cuvânt primitiv = cuvânt … Dicționar Român
făgădui — FĂGĂDUÍ vb. v. angaja. Trimis de siveco, 04.11.2008. Sursa: Sinonime FĂGĂDUÍ vb. v. adăposti, găzdui, jura, primi. Trimis de siveco, 20.10.2008. Sursa: Sinonime făgăduí vb., ind … Dicționar Român
angajament — ANGAJAMÉNT, angajamente, s.n. 1. Promisiune, făgăduială de a realiza ceva. 2. Angajare a cuiva într un loc de muncă; (concr.) contract prin care o persoană îşi pune serviciile sale la dispoziţia unei alte persoane sau a unei instituţii şi care… … Dicționar Român
jura — JURÁ, jur, vb. I. 1. tranz. şi refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♢ tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziţie sau o mărturie. ♢ refl. A promite prin jurământ. 2. refl. (pop.) A se afurisi … Dicționar Român
jurământ — JURĂMÂNT, jurăminte, s.n. 1. Afirmare, promisiune, făgăduială solemnă făcută de o persoană (adesea printr o anumită formulă în care este invocată divinitatea) de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte; jur3. 2. Angajament solemn, exprimat… … Dicționar Român
parolă — PARÓLĂ, parole, s.f. 1. Cuvânt convenţional secret sau formulă convenţională secretă folosite de militarii care au anumite misiuni pentru a fi identificaţi de alţi militari care cunosc consemnul. ♢ expr. A da parola = a spune cuvântul secret sau… … Dicționar Român
promitere — PROMÍTERE, promiteri, s.f. Acţiunea de a promite şi rezultatul ei; promisiune. – v. promite. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PROMÍTERE s. v. angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduinţă, legă mânt, promisiune, vorbă.… … Dicționar Român
supralicitaţie — SUPRALICITÁŢIE, supralicitaţii, s.f. Licitaţie publică suplimentară, prevăzută de lege, în vedera obţinerii unui preţ mai mare decât cel la care s a adjudecat bunul cu ocazia licitaţiei iniţiale. – Supra + licitaţie (după fr. surenchère). Trimis… … Dicționar Român
vorbă — VÓRBĂ, vorbe, s.f. 1. Cuvânt. 2. Şir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte; spusă, zisă. ♢ expr. Auzi vorbă! = ce spui! se poate? e posibil? Ce vorbă! = în adevăr, fără îndoială. A avea o vorbă cu cineva = a avea… … Dicționar Român
votum — VÓTUM s.n. (livr.) 1. Promisiune făcută zeilor. ♢ Rugăciune; ofrandă; cult, ceromenie (religioasă). 2. Dorinţă, voie. – Din lat. votum. Trimis de ana zecheru, 31.03.2004. Sursa: DEX 98 vótum (ofrandă, dorinţă) s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004 … Dicționar Român
