- parolă
- PARÓLĂ, parole, s.f. 1. Cuvânt convenţional secret sau formulă convenţională secretă folosite de militarii care au anumite misiuni pentru a fi identificaţi de alţi militari care cunosc consemnul. ♢ expr. A da parola = a spune cuvântul secret sau formula secretă de recunoaştere. ♦ Cuvânt secret de recunoaştere folosit de membrii unei organizaţii conspirative. 2. (Rar) Promisiune, legământ, angajament; cuvânt de onoare. ♢ loc. vb. A-şi da parola (de onoare) = a se angaja în mod solemn; a promite. 3. (înv.) Cuvânt, vorbă; afirmaţie, spusă. 4. (înv.) Numele unui dans; melodie după care se executa acest dans. – Din fr. parole, it. parola, germ. Parole.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98PARÓLĂ s. formulă. (Nu cunoaşte parolă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePARÓLĂ s. v. afirmaţie, angajament, asigurare, conversaţie, convorbire, cuvânt, declaraţie, dialog, discuţie, făgăduială, făgăduinţă, legământ, mărturisire, promisiune, relatare, spusă, vorbă, zisă.Trimis de siveco, 27.06.2008. Sursa: Sinonimeparólă s. f., g.-d. art. parólei; pl. paróleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPARÓL//Ă parolăe f. 1) Cuvânt sau formulă convenţională secretă, folosită de militari sau de membrii unei organizaţii conspirative pentru identificarea reciprocă. 2) rar Promisiune solemnă; cuvânt de onoare. /<fr. parole, lat. parola, germ. ParoleTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPARÓLĂ s.f. Cuvânt secret, convenţional, folosit de militari pentru a se recunoaşte. ♦ Cuvânt secret de recunoaştere între membrii unei organizaţii conspirative. [< fr. parole].Trimis de LauraGellner, 15.01.2007. Sursa: DNPARÓLĂ s. f. cuvânt secret, convenţional, mijloc de recunoaştere de către militari, de către depunătorii pe librete de economii la purtător sau între membrii unei organizaţii conspirative. (< fr. parole, it. parola, germ. Parole)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNparólă (paróle), s.f. – 1. Legămînt, angajament. – 2. Cuvînt de onoare. – Mr. parolă. it. parola, fr. parole, cf. tc., bg. parola "legămînt". Cu acest sens, de la începuturile sec. XVIII. – Der. parolist, s.m. (om de onoare, cavaler).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.