probălui

probălui
PROBĂLUÍ, probăluiesc, vb. IV. tranz. (înv. şi reg.) 1. A încerca, a căuta să facă, să realizeze ceva; a face tentative. 2. A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare pentru a vedea dacă este corespunzător anumitor cerinţe, unui anumit scop etc.; a încerca, a verifica, a experimenta, a proba (1). 3. A dovedi, a adeveri, a confirma, a proba (2). 4. A chibzui, a socoti; a presupune. [var.: prubuluí vb. IV] – Din magh. próbálni.
Trimis de oprocopiuc, 18.04.2004. Sursa: DEX '98

PROBĂLUÍ vb. v. adeveri, arăta, atesta, bănui, căuta, certifica, confirma, crede, demonstra, dovedi, ghici, gândi, imagina, încerca, închipui, întări, întrezări, mărturisi, presupune, prevedea, proba, socoti, sprijini, stabili, susţine, şti, ta-tona, verifica, visa.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

probăluí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. probăluiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • probăluire — PROBĂLUÍRE, probăluiri, s.f. (înv. şi reg.) Acţiunea de a probălui. – v. probălui. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  probăluíre s. f., g. d. art. probăluírii; pl. probăluíri Tr …   Dicționar Român

  • socoti — SOCOTÍ, socotesc, vb. IV. 1. tranz. A face socoteală (1); a calcula. ♦ A număra. ♦ refl. recipr. A ajunge la o înţelegere cu cineva asupra unei datorii, obligaţii etc. ♦ refl. recipr. fig. A lichida un diferend cu cineva, a trage la raspundere pe …   Dicționar Român

  • bănui — BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. tranz. A presupune; a presimţi; a întrevedea o anumită situaţie, o anumită soluţie etc. 2. tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. intranz. (reg.) A se supăra pe cineva; a i face… …   Dicționar Român

  • confirma — CONFIRMÁ, confirm, vb. I. tranz. 1. A recunoaşte justeţea unei afirmaţii făcute de altcineva mai înainte; a atesta, a mărturisi autenticitatea, exactitatea unui lucru; a întări o ipoteză, o afirmaţie etc. 2. (jur.) A renunţa la dreptul de a cere… …   Dicționar Român

  • crede — CRÉDE, cred, vb. III. 1. tranz. A fi încredinţat sau convins de un fapt, de existenţa sau de adevărul unui lucru. ♢ expr. Cred şi eu! = se înţelege de la sine, nu e de mirare. Ce (sau cum) crezi? se zice pentru a exprima o ameninţare sau o… …   Dicționar Român

  • căuta — CĂUTÁ, cáut, vb. I. I. tranz. 1. A încerca să găsească pe cineva sau ceva; a umbla după... ♢ expr. A căuta cuiva ceartă (sau pricină) cu lumânarea = a provoca ceartă cu orice preţ. N ai ce căuta (undeva) = nu există motiv, este interzis să vii… …   Dicționar Român

  • probă — PRÓBĂ, probe, s.f. 1. Confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva. ♢ Probă cu martori = susţinere prin martori a unei afirmaţii în faţa instanţelor de judecată. ♢ loc. vb. A da probă (sau probe) de …   Dicționar Român

  • prubului — PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • verifica — VERIFICÁ, verífic, vb. I. tranz. 1. A controla ceva pentru a constata dacă corespunde adevărului, cerinţelor, calităţii sau anumitor date. 2. A examina pe cineva pentru a vedea în ce, măsură corespunde funcţiei sau calităţii pe care o deţine sau… …   Dicționar Român

  • încerca — ÎNCERCÁ, încérc, vb. I. tranz. 1. A verifica un lucru spre a i controla însuşirile; a proba. ♢ expr. Pe încercate = cu ajutorul, prin mijlocirea unei probe. ♦ refl. recipr. A şi măsura forţele în luptă cu cineva. 2. A întreprinde un lucru ca… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”