probăluire

PROBĂLUÍRE, probăluiri, s.f. (înv. şi reg.) Acţiunea de a probălui. – v. probălui.

Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



probăluíre s. f., g.-d. art. probăluírii; pl. probăluíri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic