privaţiune

privaţiune
PRIVAŢIÚNE, privaţiuni, s.f. (livr.) Faptul de a fi privat sau de a se priva de ceva; (de obicei la pl.) lipsă, sărăcie, mizerie. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. privation.
Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98

PRIVAŢIÚNE s. v. lipsă, mizerie, nevoie, sărăcie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

privaţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. privaţiúnii; pl. privaţiúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PRIVAŢIÚN//E privaţiunei f. 1) v. A PRIVA şi A SE PRIVA. 2) Lipsă de mijloace necesare; sărăcie; mizerie. [Sil. -ţi-u-] /<fr. privation
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PRIVAŢIÚNE s.f. Pierdere, suprimare, lipsă a unui drept, a unui bun, a unui avantaj. ♦ (La pl.) Lipsă, sărăcie; abţinere voită. [pron. -ţi-u-. / cf. fr. privation, lat. privatio].
Trimis de LauraGellner, 16.02.2007. Sursa: DN

PRIVAŢIÚNE s. f. faptul de a (se) priva; (pl.) lipsuri, sărăcie. (< fr. privation, lat. privatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • privaţiúne — s. f. (sil. ţi u ), g. d. art. privaţiúnii; pl. privaţiúni …   Romanian orthography

  • privativ — PRIVATÍV, Ă, privativi, e, adj. (livr.) Care lipseşte pe cineva de ceva, care exclude ceva. ♦ spec. (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, dând cuvântului derivat un sens opus celui de bază. – Din fr. privatif. Trimis de ana zecheru,… …   Dicționar Român

  • penitenţă — PENITÉNŢĂ, penitenţe, s.f. 1. (În practicile creştine) Pedeapsă pe care şi o impune cineva sau pe care i o dă cuiva preotul la spovedanie, pentru ispăşirea păcatelor; canon, p. ext. privaţiune (de ordin fizic, material); viaţă aspră pe care şi o… …   Dicționar Român

  • de — DE1 conj. I. (Exprimă raporturi de subordonare) 1. (Introduce o propoziţie condiţională) În cazul că, dacă. 2. (Precedat de şi introduce o propoziţie concesivă) Cu toate că, deşi, şi dacă. Obraznicul, şi de i cu obraz, tot fără obraz se poartă. ♦ …   Dicționar Român

  • detenţiune — DETENŢIÚNE, detenţiuni, s.f. (jur.) 1. Reţinere a cuiva în stare de arest, pentru cercetări. 2. Pedeapsă penală care privează pe cineva de libertate pentru o perioadă dată. 3. (Rar) Posedare, păstrare a unui bun, fără intenţia de a deveni… …   Dicționar Român

  • jind — s.n. Dorinţă adâncă, poftă (de ceva greu de obţinut). ♢ loc. adv. Cu jind = cu ardoare, plin de dorinţă. ♢ loc. vb. A duce jind(ul) = a duce dorul de ceva..., a jindui (1), a tânji după.... – Din jindui (derivat regresiv). Trimis de cata,… …   Dicționar Român

  • ocnă — ÓCNĂ, ocne, s.f. 1. Mină (mai ales de sare); salină. ♢ expr. (Adverbial) Sărat ocnă = foarte sărat, prea sărat. 2. Închisoare pentru cei condamnaţi la muncă silnică în saline; p. gener. închisoare, puşcărie. ♦ Pedeapsă executată într o astfel de… …   Dicționar Român

  • strâmtorime — strâmtoríme, strâmtorími, s.f. (înv.) privaţiune, lipsă, sărăcie, mizerie. Trimis de blaurb, 19.01.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • sărăcie — SĂRĂCÍE, sărăcii, s.f. 1. Lipsa mijloacelor materiale necesare existenţei; starea, viaţa celui sărac (1). ♢ expr. Sărăcie lucie (sau cu luciu, neagră) = sărăcie mare, totală. A şi vedea de sărăcie = a şi vedea de treabă, a nu se amesteca în… …   Dicționar Român

  • temniţă — TÉMNIŢĂ, temniţe, s.f. Închisoare, puşcărie. ♦ (jur.) Temniţă grea = pedeapsă privativă de libertate, care se aplica pentru unele infracţiuni calificate crime şi care se executa în penitenciare cu regim sever. [pl. şi: temniţi] – Din sl. tĩmĩnica …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”