sărăcie

sărăcie
SĂRĂCÍE, sărăcii, s.f. 1. Lipsa mijloacelor materiale necesare existenţei; starea, viaţa celui sărac (1). ♢ expr. Sărăcie lucie (sau cu luciu, neagră) = sărăcie mare, totală. A-şi vedea de sărăcie = a-şi vedea de treabă, a nu se amesteca în afacerile altuia. 2. Starea unui loc sărac, neproductiv. 3. Aspect sărăcăcios. 4. Cantitate mică, nesatisfăcătoare (din ceva); lipsă. 5. (fam.) Epitet depreciativ sau injurios dat unui lucru sau unei persoane fără valoare. – Sărac + suf. -ie.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Sărăcie ≠ avere, belşug, bogăţie, bunăstare, îndestulare
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

PASĂREA-SĂRĂCÍEI s. v. cucuvaie, cucuvea.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

RĂDĂCINA-SĂRĂCÍEI s. v. pătrunjel-de-câmp, pătrunjel-sălbatic.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

SĂRĂCÍE s. 1. mizerie, (pop.) scăpătare, (înv. şi reg.) ticală, (înv.) scăpăciune, scăpătăciune. (A murit în sărăcie.) 2. lipsă, mizerie, nevoie, (livr.) indi-genţă, penurie, privaţiune, (înv. şi pop.) calicenie, calicie, neavere, (înv. şi reg.) niştotă, scumpete, ticăloşie, (reg.) sărăpanie, (înv.) meserătate, mişelătate, mişelie, neputinţă, nevoinţă, scădere, scumpătate. (O acută sărăcie bântuia pe atunci.) 3. v. lipsă. 4. nefertilitate, neproductivitate, nerodnicie, sterilitate, (rar) sterpăciune. (sărăcie unui teren.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SĂRĂCÍE s. v. văduvie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

sărăcíe s. f., art. sărăcía, g.-d. art. sărăcíei; (lucruri fără valoare) pl. sărăcíi, art. sărăcíile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • sãrãcíe — s. f., art. sãrãcía, g. d. art. sãrãcíei; (lucruri fãrã valoare) pl. sãrãcíi, art. sãrãcíile …   Romanian orthography

  • mizerie — MIZÉRIE, mizerii, s.f. 1. Stare de extremă sărăcie, situaţie nenorocită, vrednică de plâns. – loc. adj. De mizerie = sărăcăcios; sărac; cu care nu se poate trăi. ♦ Aspect exterior care arată o mare sărăcie, murdărie ori dezordine. 2. Ceea ce… …   Dicționar Român

  • nevoie — NEVÓIE, nevoi, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuinţă, necesitate, cerinţă; spec. chestiune, situaţie, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. ♢ loc. adj. şi adv. (Astăzi rar) De nevoie = (strict) necesar,… …   Dicționar Român

  • penurie — PENURÍE s.f. (livr.) Lipsă a unor lucruri necesare; spec. lipsă a mijloacelor de trai; sărăcie, mizerie. – Din fr. pénurie. Trimis de ana zecheru, 21.05.2008. Sursa: DEX 98  PENURÍE s. v. lipsă, mizerie, nevoie, sărăcie. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • privaţiune — PRIVAŢIÚNE, privaţiuni, s.f. (livr.) Faptul de a fi privat sau de a se priva de ceva; (de obicei la pl.) lipsă, sărăcie, mizerie. [pr.: ţi u ] – Din fr. privation. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98  PRIVAŢIÚNE s. v. lipsă, mizerie,… …   Dicționar Român

  • indigenţă — INDIGÉNŢĂ s.f. (livr.) Lipsă, sărăcie. – Din fr. indigence, lat. indigentia. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  INDIGÉNŢĂ s. v. lipsă, mizerie, nevoie, sărăcie. Trimis de siveco, 08.03.2009. Sursa: Sinonime  indigénţă s …   Dicționar Român

  • luciu — LÚCIU, IE, (I) lucii, adj., (II) luciuri, s.n. I. adj. 1. (Despre obiecte) Care răsfrânge razele de lumină, care luceşte (1); lucitor, lucios. 2. Cu lustru1, lustruit; neted; p. ext. alunecos. ♢ expr. Sărăcie lucie = sărăcie mare; mizerie.… …   Dicționar Român

  • paupertate — PAUPERTÁTE s.f. (livr.) Stare de extremă sărăcie în care se află cineva; pauperism. ♢ (Ieşit din uz) Act (sau certificat) de paupertate = act (sau certificat) prin care se atestă că o persoană nu posedă bunuri impozabile. [var.: pauperitáte s.f.] …   Dicționar Român

  • calicie — CALICÍE s.f. 1. Sărăcie (extremă); calicenie. 2. Zgârcenie, avariţie. – Calic + suf. ie. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Calicie ≠ galantomie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  CALICÍE s. v. zgârcenie. Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • lipsă — LÍPSĂ, lipsuri, s.f. 1. Faptul de a nu se afla într un loc (unde ar fi trebuit să fie în mod obişnuit); absenţă. ♢ loc. adv. (jur.) În lipsă = în contumacie. ♢ loc. prep. În (sau din) lipsă de... = nefiind, neavând ceva, din pricină că lipseşte.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”