- jind
- JIND s.n. Dorinţă adâncă, poftă (de ceva greu de obţinut). ♢ loc. adv. Cu jind = cu ardoare, plin de dorinţă. ♢ loc. vb. A duce jind(ul) = a duce dorul de ceva..., a jindui (1), a tânji după.... – Din jindui (derivat regresiv).Trimis de cata, 01.10.2008. Sursa: DEX '98JIND s. jinduire, poftă. (Se uită cu jind la ...)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimejind s. n.Trimis de siveco, 31.10.2007. Sursa: Dicţionar ortograficJIND n. Dorinţă puternică de a avea ceva greu de obţinut; râvnire. ♢ A privi (sau a se uita) cu jind a privi (sau a se uita) la ceva cu dorinţă mare şi regret. /v. a jinduiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXjind (-duri), s.n. – Dorinţă adîncă, poftă. sl. *žęždĭ, žęžda "sete" cu disimilarea ž...ž. Se consideră în general că este vorba de un postverbal de la jindui, vb. (a dori, a-i fi dor, a pofti, a avea chef), care ar reprezenta un sl. *žędovati, der. de la žędati "a dori" (Cihac, II, 159; Conev 88; Byhan 341; DAR), care de asemenea pare posibil. – Der. jinduitor, adj. (rîvnitor, însetat); jinduială, s.f. (chef, privaţiune; dorinţă neîmplinită).Trimis de blaurb, 29.01.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.