privelişte — PRIVÉLIŞTE, privelişti, s.f. 1. Tablou, aspect din natură; peisaj, priveală. 2. Aspect, fapt etc. (interesant, neobişnuit etc.) care se înfăţişează înaintea ochilor. 3. (înv.) Faptul de a privi. ♢ loc. adv. În privelişte = în văzul tuturor, la… … Dicționar Român
privit — PRIVÍT s.n. Faptul de a privi; priveală. – v. privi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRIVÍT s. (înv. şi reg.) priveală, privinţă, (înv.) privire. (privitul celor din jur.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
aspect — ASPÉCT, aspecte, s.n. 1. Fel de a se prezenta al unei fiinţe sau al unui lucru; înfăţişare. ♢ loc. prep. Sub aspectul... = din punctul de vedere..., sub raportul... 2. Categorie gramaticală caracteristică anumitor limbi, care arată stadiul de… … Dicționar Român
perspectivă — PERSPECTÍVĂ, perspective, s.f. 1. Reprezentare tridimensională prin desen a unui corp din spaţiu pe o suprafaţă plană. ♢ În perspectivă = respectând regulile de reprezentare a obiectelor în spaţiu, ţinând seama de depărtarea relativă a obiectelor … Dicționar Român
privi — PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. tranz., intranz. şi refl. recipr. A şi îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ♢ expr. (tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. tranz. şi refl. A (se) considera, a … Dicționar Român
privire — PRIVÍRE, priviri, s.f. Acţiunea de a (se) privi şi rezultatul ei. 1. Funcţia organică a ochilor, văz; mod de a privi, căutătură, uitătură. ♦ (concr.) Organul vederii; ochii. 2. Examinare, apreciere, considerare (fugară, de ansamblu). 3. (În loc.… … Dicționar Român
înfăţişare — ÎNFĂŢIŞÁRE, înfăţişări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) înfăţişa şi rezultatul ei; prezentare, descriere, zugrăvire. ♦ (jur.) Prezentare a unei persoane citate în faţa unei autorităţi judiciare, a unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală;… … Dicționar Român
