- înfăţişare
- ÎNFĂŢIŞÁRE, înfăţişări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) înfăţişa şi rezultatul ei; prezentare, descriere, zugrăvire. ♦ (jur.) Prezentare a unei persoane citate în faţa unei autorităţi judiciare, a unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală; dezbatere în faţa unei instanţe. ♦ Termen de judecată. 2. (concr.) Aspect sub care se prezintă un lucru sau o fiinţă; configuraţie. [var.: (reg.) înfăţoşáre s.f.] – v. înfăţişa.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÎNFĂŢIŞÁRE s. 1. prezentare, venire, (fam.) înfiinţare. (înfăţişare lui la proces.) 2. v. descriere. 3. arătare, expunere, istorisire, narare, povestire, prezentare, relatare, (rar) relaţie, (înv.) spunere. (înfăţişare faptelor.) 4. v. reprezentare. 5. v. reflectare. 6. v. imagine. 7. v. aspect. 8. v. configuraţie. 9. v. vedere. 10. v. fizionomie. 11. aspect, chip, imagine, ipostază, turnură. (Sub ce înfăţişare se prezintă lucrurile?) 12. aspect, privelişte, (înv.) priveală, privire. (O înfăţişare demnă de milă.) 13. aspect, faţă. (Parcă a căpătat altă înfăţişare.) 14. aspect, latură. (înfăţişare veselă a lucrurilor.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeînfăţişáre s. f., g.-d. art. înfăţişării; pl. înfăţişăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÎNFĂŢIŞ//ÁRE înfăţişareări f. 1) v. A ÎNFĂŢIŞA şi A SE ÎNFĂŢIŞA. 2) Fel în care se înfăţişează cineva sau ceva; aspect. Parcă a căpătat altă înfăţişare. 3) jur. Prezentare în faţa unui organ judiciar. înfăţişarearea lui la proces. /v. a (se) înfăţişaTrimis de siveco, 09.11.2007. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.