înfăţişare

înfăţişare
ÎNFĂŢIŞÁRE, înfăţişări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) înfăţişa şi rezultatul ei; prezentare, descriere, zugrăvire. ♦ (jur.) Prezentare a unei persoane citate în faţa unei autorităţi judiciare, a unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală; dezbatere în faţa unei instanţe. ♦ Termen de judecată. 2. (concr.) Aspect sub care se prezintă un lucru sau o fiinţă; configuraţie. [var.: (reg.) înfăţoşáre s.f.] – v. înfăţişa.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNFĂŢIŞÁRE s. 1. prezentare, venire, (fam.) înfiinţare. (înfăţişare lui la proces.) 2. v. descriere. 3. arătare, expunere, istorisire, narare, povestire, prezentare, relatare, (rar) relaţie, (înv.) spunere. (înfăţişare faptelor.) 4. v. reprezentare. 5. v. reflectare. 6. v. imagine. 7. v. aspect. 8. v. configuraţie. 9. v. vedere. 10. v. fizionomie. 11. aspect, chip, imagine, ipostază, turnură. (Sub ce înfăţişare se prezintă lucrurile?) 12. aspect, privelişte, (înv.) priveală, privire. (O înfăţişare demnă de milă.) 13. aspect, faţă. (Parcă a căpătat altă înfăţişare.) 14. aspect, latură. (înfăţişare veselă a lucrurilor.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

înfăţişáre s. f., g.-d. art. înfăţişării; pl. înfăţişări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNFĂŢIŞ//ÁRE înfăţişareări f. 1) v. A ÎNFĂŢIŞA şi A SE ÎNFĂŢIŞA. 2) Fel în care se înfăţişează cineva sau ceva; aspect. Parcă a căpătat altă înfăţişare. 3) jur. Prezentare în faţa unui organ judiciar. înfăţişarearea lui la proces. /v. a (se) înfăţişa
Trimis de siveco, 09.11.2007. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • aspect — ASPÉCT, aspecte, s.n. 1. Fel de a se prezenta al unei fiinţe sau al unui lucru; înfăţişare. ♢ loc. prep. Sub aspectul... = din punctul de vedere..., sub raportul... 2. Categorie gramaticală caracteristică anumitor limbi, care arată stadiul de… …   Dicționar Român

  • vedere — VEDÉRE, vederi, s.f. I. 1. Faptul de a (se) vedea; percepere a imaginilor cu ajutorul văzului; vedenie. ♢ loc. adv. La vedere = în văzul tuturor, în public, deschis. Din vedere = a) (numai) privind; (numai) după înfăţişare, fără a l fi cunoscut… …   Dicționar Român

  • aparenţă — APARÉNŢĂ, aparenţe, s.f. Înfăţişare exterioară (şi adesea neconformă cu realitatea) a cuiva sau a ceva. ♢ loc. adv. În aparenţă = după exterior, la prima vedere. ♢ expr. A salva aparenţele = a reuşi să dea unui lucru, unei situaţii etc. o… …   Dicționar Român

  • caricatură — CARICATÚRĂ, caricaturi, s.f. 1. Reprezentare, mai ales în desen, a unei persoane sau a unei situaţii prin exagerarea unor trăsături, îndeosebi negative, cu o intenţie satirică sau umoristică. ♦ Înfăţişare ridicolă a unei persoane sau a unui… …   Dicționar Român

  • expresie — EXPRÉSIE, expresii, s.f. 1. Exprimare. ♦ Construcţie concisă care exprimă, de obicei în mod figurat, o idee. ♦ Cuvânt. 2. fig. Manifestare, redare a ideilor, a sentimentelor etc. prin cuvinte, mimică etc. ♦ Înfăţişare care reflectă starea… …   Dicționar Român

  • formă — FÓRMĂ, forme, s.f. 1. (fil.: În corelaţie cu conţinut) Categorie care desemnează structura internă şi externă a unui conţinut, modul de organizare a elementelor din care se compune un obiect sau un proces. ♢ Forme ale conştiinţei sociale = forme… …   Dicționar Român

  • mască — MÁSCĂ, măşti, 1. Bucată de stofă, de mătase, de dantelă, de carton etc. (înfăţişând o faţă omenească sau figura unui animal) cu care îşi acoperă cineva faţa sau o parte a ei (pentru a nu fi recunoscut), lăsând numai ochii descoperiţi; obrăzar. ♢… …   Dicționar Român

  • configuraţie — CONFIGURÁŢIE, configuraţii, s.f. Formă exterioară a unui lucru; înfăţişare. ♦ Totalitatea relaţiilor dintre părţile unui sistem sau dintre mai multe sisteme de aceeaşi categorie. – Din fr. configuration, lat. configuratio. Trimis de Joseph, 23.05 …   Dicționar Român

  • exterior — EXTERIÓR1, exterioare, s.n. Partea din afară a unui lucru. ♦ Mod de a se prezenta al unui persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, ţinută etc. [pr.: ri or] – fr. extérieur (lat. lit. exterior). Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRM  EXTERIÓR2 …   Dicționar Român

  • fizionomie — FIZIONOMÍE, fizionomii, s.f. 1. Totalitatea trăsăturilor feţei cuiva care determină expresia ei particulară; chip. ♢ Joc de fizionomie – mimică. 2. fig. Caracter distinctiv, înfăţişare particulară (a unei epoci, a unei colectivităţi umane etc.).… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”