fizionomie

fizionomie
FIZIONOMÍE, fizionomii, s.f. 1. Totalitatea trăsăturilor feţei cuiva care determină expresia ei particulară; chip. ♢ Joc de fizionomie – mimică. 2. fig. Caracter distinctiv, înfăţişare particulară (a unei epoci, a unei colectivităţi umane etc.). [pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomie.
Trimis de LauraGellner, 25.02.2008. Sursa: DEX '98

FIZIONOMÍE s. 1. aer, aspect, chip, expresie, faţă, figură, înfăţişare, mină, obraz, (înv. şi pop.) boi, (reg.) săbaş, (înv.) schimă, vedere, (fam.) mutră. (Are o fizionomie satisfăcută.) 2. (livr.) facies. (Are o fizionomie mongoloidă.) 3. expresie, mască. (Actorul are o fizionomie admirabilă.) 4. v. faţă. 5. v. configuraţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

fizionomíe s. f. (sil. -zi-o-), art. fizionomía, g.-d. art. fizionomíei; pl. fizionomíi, art. fizionomíile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FIZIONOMÍ//E fizionomiei f. 1) Totalitate a trăsăturilor specifice feţei; chip; figură. 2) fig. (colectivităţi, epoci etc.) Înfăţişare caracteristică distinctivă. [art. fizionomia; G.-D. fizionomiei; Sil. -mi-e] /<fr. physionomie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FIZIONOMÍE s.f. 1. Expresie particulară a trăsăturilor feţei cuiva; chip, figură. 2. (fig.) Structură, înfăţişare caracteristică (a unei epoci, a unei colectivităţi de oameni etc.). [gen. -iei, var. fiziognomie s.f. / < fr. physionomie, it. fisionomia, cf. gr. physis – natură, nomos – lege].
Trimis de LauraGellner, 30.03.2005. Sursa: DN

FIZIONOMÍE s. f. 1. expresie particulară a trăsăturilor feţei cuiva; chip, figură. 2. aspect particular care distinge un lucru sau altul; caracter distinctiv (al unei epoci, al unei colectivităţi umane etc.). (< fr. physionomie)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • fizionomíe — s. f. (sil. zi o ), art. fizionomía, g. d. art. fizionomíei; pl. fizionomíi, art. fizionomíile …   Romanian orthography

  • mină — MÍNĂ1, mine, s.f. 1. Loc subteran cu zăcăminte de substanţe minerale utile; complex de lucrări, de instalaţii în subteran şi la suprafaţă, destinate exploatării, cu ajutorul puţurilor şi galeriilor, a unui zăcământ de substanţe minerale utile;… …   Dicționar Român

  • chip — CHIP, chipuri, s.n., adv. 1. s.n. 1. Faţă, obraz, figură. Un chip oval. ♦ Expresie a feţei; fizionomie. Un chip trist. 2. Înfăţişarea sau aspectul unei fiinţe. Avea chip omenesc. ♢ loc. adv. În chip de... = cu înfăţişare de..., asemenea cu... ♦… …   Dicționar Român

  • faţă — FÁŢĂ, feţe, s.f. I. 1. Partea anterioară a capului omului şi a unor animale; chip, figură. ♢ loc. adj. Din faţă = care se află înainte. De faţă = care se află prezent; care aparţine prezentului. ♢ loc. adv. În faţă = a) înainte; b) direct, fără… …   Dicționar Român

  • facies — FÁCIES, faciesuri, s.n. 1. Aspect caracteristic al feţei în cursul unei boli, al unei stări emotive etc.; p. gener. fizionomie. 2. Aspect al unei culturi arheologice în ce are ea mai caracteristic. 3. Totalitate a particularităţilor mineralogice… …   Dicționar Român

  • mutră — MÚTRĂ, mutre, s.f. (fam.) Figură, obraz, faţă; p. ext. înfăţişare, fizionomie. ♢ expr. Nu e de mutra lui = e mai presus de ceea ce i se cuvine. După mutra cuiva = după condiţia socială a cuiva. A face mutre = a face mofturi, nazuri, a nu fi de… …   Dicționar Român

  • boi — BOÍ1, boiesc, vb. IV. 1. tranz. (reg.) A vopsi. 2. refl. (peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. tranz. (reg., fam.) A înşela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv). Trimis de valeriu, 21.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • expresie — EXPRÉSIE, expresii, s.f. 1. Exprimare. ♦ Construcţie concisă care exprimă, de obicei în mod figurat, o idee. ♦ Cuvânt. 2. fig. Manifestare, redare a ideilor, a sentimentelor etc. prin cuvinte, mimică etc. ♦ Înfăţişare care reflectă starea… …   Dicționar Român

  • exterior — EXTERIÓR1, exterioare, s.n. Partea din afară a unui lucru. ♦ Mod de a se prezenta al unui persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, ţinută etc. [pr.: ri or] – fr. extérieur (lat. lit. exterior). Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRM  EXTERIÓR2 …   Dicționar Român

  • exterioriza — EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. tranz. şi refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri sau sentimente prin cuvinte, gesturi etc. [pr.: ri o ] – fr. extérioriser. Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRM  EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”