mină

MÍNĂ¹, mine, s.f. 1. Loc subteran cu zăcăminte de substanţe minerale utile; complex de lucrări, de instalaţii în subteran şi la suprafaţă, destinate exploatării, cu ajutorul puţurilor şi galeriilor, a unui zăcământ de substanţe minerale utile; subteran, baie². ♦ fig. Izvor nesecat (de bogăţie). 2. Armă explozivă care se aşază pe pământ sau în pământ, în apă etc. şi care explodează la atingere sau la comandă. 3. Bucată subţire cilindrică sau prismatică de grafit sau din alt material, folosită la confecţionarea creioanelor. – Din fr. mine, germ. Mine.

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MÍNĂ², mine, s.f. Expresie a feţei; fizionomie, chip, înfăţişare. ♢ expr. A avea (o) mină bună (sau rea) = a arăta bine (sau rău), a părea sănătos (sau bolnav). – Din fr. mine.

Trimis de romac, 07.03.2004. Sursa: DEX '98



MÍNĂ³, mine, s.f. Veche monedă grecească de aur sau de argint, a cărei valoare era egală cu o sută de drahme. – Din fr. mine, lat. mina.

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MÍNĂ s. 1. ocnă, subteran, (înv. şi reg.) baie, (înv.) madem, minieră. (Au intrat în mină.) 2. (înv. şi reg.) rudărie, (prin Ban.) caună. (mină de aur.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



MÍNĂ s. v. fizionomie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



mínă (loc subteran, fizionomie, monedă grecească) s. f., g.-d. art. mínei; pl. míne

Trimis de siveco, 01.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



MÍN//Ă¹ minăe f. 1) Subteran de unde se exploatează zăcăminte minerale. 2) Ansamblu de lucrări şi de instalaţii ce ţin de extragerea zăcămintelor minerale. 3) Parte centrală de grafit sau de alt material a unui creion. 4) fig. Sursă inepuizabilă (de bogăţie). 5) Armă explozivă al cărei dispozitiv poate exploda în pământ sau în apă. Câmp de minăe. [G.-D. minei] /<fr. mine, germ. Mine

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MÍN//Ă² minăe f. Expresie specifică a feţei, care denotă o anumită stare de spirit sau o anumită atitudine. /<fr. mine

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MÍN//Ă³ minăe f. (în antichitatea greacă) Greutate sau monedă egală cu o sută de drahme. /<fr. mine, lat. mina

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MÍNĂ¹ s.f. 1. Loc subteran special amenajat, de unde se extrag minerale. ♦ Ansamblul lucrărilor subterane care permite exploatarea unor zăcăminte. ♦ (fig.) Mare bogăţie (ascunsă). 2. Cilindru subţire de grafit etc. din interiorul creioanelor. 3. Armă alcătuită dintr-o încărcătură de exploziv şi un dispozitiv de aprindere, care explodează prin lovire sau la comandă. [< fr. mine, it. mina, germ. Mine].

Trimis de LauraGellner, 01.11.2006. Sursa: DN



MÍNĂ² s.f. Înfăţişare; expresie a feţei; fizionomie. [< fr. mine].

Trimis de LauraGellner, 01.11.2006. Sursa: DN



MÍNĂ³ s.f. (La vechii greci) Monedă valorând o sută de drahme. [< fr. mine, lat. mina].

Trimis de LauraGellner, 01.11.2006. Sursa: DN



MÍNĂ¹ s. f. 1. loc subteran special amenajat, de unde se extrag minerale. 2. galerie săpată în frunzele sau în scoarţa unei plante de către insecte. 3. (fig.) mare bogăţie (ascunsă). 4. cilindru subţire de granit etc. din interiorul creioanelor sau pixurilor. 5. mijloc de luptă alcătuit dintr-o încărcătură de exploziv şi un dispozitiv de aprindere, care explodează prin lovire sau la comandă. (< fr. mine, germ. Mine)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



MÍNĂ² s. f. expresie a feţei; fizionomie. (< fr. mine)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



MÍNĂ³ s. f. veche monedă grecească de aur sau de argint, valorând o sută de drahme. (< fr. mine, lat. mina)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



mínă (míne), s.f. – Sursă, filon, zăcămînt. fr. mine. Este omonim cu mină, s.f. (aparenţă, aspect, prezenţă, faţă), din fr. mine. – Der. miner, s.m., din fr. mineur; mina, vb., din fr. miner.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER