chip

CHIP, chipuri, s.n., adv. 1. s.n. 1. Faţă, obraz, figură. Un chip oval. ♦ Expresie a feţei; fizionomie. Un chip trist. 2. Înfăţişarea sau aspectul unei fiinţe. Avea chip omenesc. ♢ loc. adv. În chip de... = cu înfăţişare de..., asemenea cu... ♦ Persoană; fiinţă. A văzut acolo multe chipuri. 3. Imagine, înfăţişare a unei fiinţe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. ♢ Chip cioplit = idol. II. s.n. 1. Fel, mod, gen. Scrie într-un chip original. ♢ loc. adj. Fel şi chip de... = tot felul de... ♢ loc. adv. (În sau cu) fel şi chip (sau chipuri) = în tot felul, în toate modalităţile posibile. 2. (Rar) Modalitate, posibilitate. ♢ loc. adv. Cu orice chip = oricum. În (sau cu) nici un chip = nicidecum. ♢ expr. Nu e chip să... = nu se poate, imposibil să... A nu avea (nici un) chip (să...) = a nu avea posibilitatea, a nu putea (să...). (pop.) A afla chip (şi cale) = a găsi un mijloc eficace, o soluţie. 3. (reg.) Încercare (de a găsi o soluţie) 4. (În expr.) Cu chip să... = ca să..., pentru ca să..., având intenţia să... Cu chip că... = sub pretext că..., sub aparenţa că... III. adv. (La pl. art.; pop.) Vorba vine, cică. ♦ La drept vorbind, nu-i vorbă; ba chiar. – Din magh. kép.

Trimis de valeriu, 27.02.2009. Sursa: DEX '98



CHIP s., adv. 1. s. v. faţă. 2. s. v. fizionomie. 3. s. v. portret. 4. s. v. efigie. 5. s. v. vedere. 6. s. imagine, (rar) închipuire. (chipul lui îmi revine mereu în minte.) 7. s. v. spectru. 8. s. v. persoană. 9. s. v. aspect. 10. s. fason, fel, model, (înv. şi reg.) modă. (Făcut după chipul...) 11. s. v. sens. 12. s. v. specie. 13. s. v. mod,. 14. adv. (la pl. art.) cică, (prin Transilv.) maramchipu. (chipurile, s-ar fi dus până la el.)

Trimis de siveco, 07.04.2009. Sursa: Sinonime



CHIP s. v. cuvânt, divinitate, dumnezeu, exemplu, idol, ilustraţie, model, motiv, pictură, pildă, pânză, plan, poză, pretext, reprezentare, schemă, schiţă, simbol, tablou, zeitate, zeu.

Trimis de siveco, 07.04.2009. Sursa: Sinonime



chip s. n., pl. chípuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



chip/chípurile adv.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CHIP¹ chipuri n. 1) Partea de dinainte a capului la om; faţă; obraz. Frumos la chip. 2) Ansamblu de trăsături specifice feţei; fizionomie; figură. Un chip trist. 3) Imagine a unei persoane redată prin desen, sculptură etc.; portret. 4) Formă particulară de a fi (a cuiva sau a ceva); mod; fel. /<ung. kép

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CHIP² adv. Ca să zic aşa; vorba vine. chipurile a plecat. [var. chipurile] /<ung. kép

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



chip (chípuri), s.n. – 1. Imagine, reprezentare plastică (odinioară a oricărui obiect, în prezent a unei persoane). – 2. Aspect, faţă, figură, fizionomie. – 3. Imagine, simbol, reprezentare. – 4. Gest, apucătură. – 5. Manieră, mod, metodă. – 6. Mijloc, modalitate, posibilitate. – 7. (adv.) Vorba vine, cică (cu această folosire se preferă modern pl. articulat). Mag. kép "imagine" (Cihac, II, 489; DAR; Gáldi, Dict., 87), de unde şi sb., slov. kip (Berneker 504; cf. Miklosich, Fremdw., 98). – Der. chipeş, adj. (arătos, frumos), din mag. képes "capabil; figurat"; chipos, adj. (arătos, frumos la chip); închipa, vb. (a reprezenta; a alcătui); închipui (var., înv. chipui), vb. (a reprezenta; a crea; a construi, a fabrica; a aduna; a imita; a imagina; a făuri, a concepe; a născoci, a inventa; refl., a fi vanitos, a se mîndri); închipuitor, adj. (înv., reprezentant); închipuinţă, s.f. (înv., personificare, reprezentare); închipuire, s.f. (imagine, reprezentare; aspect, gest; imaginaţie, fantezie, ficţiune, invenţie; himeră; ipoteză; simulacru); neînchipuit, adj. (neimaginabil); închipu(r)lui, vb. (a repara, a fabrica, a construi), din mag. képelni, în parte contaminat cu pl. chipurile (DAR).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



CHIP CIP/ s. n. pastilă cu circuit integrat în procesul de miniaturizare a ordinatoarelor. (< engl. chip)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN