- configuraţie
- CONFIGURÁŢIE, configuraţii, s.f. Formă exterioară a unui lucru; înfăţişare. ♦ Totalitatea relaţiilor dintre părţile unui sistem sau dintre mai multe sisteme de aceeaşi categorie. – Din fr. configuration, lat. configuratio.Trimis de Joseph, 23.05.2004. Sursa: DEX '98CONFIGURÁŢIE s. 1. aspect, conformaţie, fizionomie, formă, înfăţişare, profil, structură, (rar) făptură. (configuraţie unui continent.) 2. v. relief.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeconfiguráţie s. f. → figuraţieTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortograficCONFIGURÁŢI//E configuraţiei f. 1) Formă exterioară; aspect general; conformaţie; constituţie. 2) Ansamblu de relaţii externe între părţile componente ale unui complex. [art. configuraţia; G.-D. configuraţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. configuration, lat. configuratio, configuraţieonisTrimis de siveco, 10.09.2005. Sursa: NODEXCONFIGURÁŢIE s.f. Înfăţişare, formă exterioară a unui lucru. ♦ Totalitatea relaţiilor dintre mai multe sisteme sau dintre părţile unui sistem. [gen. -iei. / cf. fr. configuration, lat. configuratio].Trimis de LauraGellner, 13.04.2006. Sursa: DNCONFIGURÁŢIE s. f. 1. formă exterioară a unui lucru; înfăţişare, aspect. ♢ totalitatea relaţiilor dintre mai multe sisteme sau dintre părţile unui sistem. 2. aşezare spaţială a constituenţilor unui atom sau ai unei molecule. 3. (astr.) conjuncţie a planetelor. (< fr. configuration, lat. configuratio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.