conformáţie — s. f., pl. conformáţii … Romanian orthography
structură — STRUCTÚRĂ, structuri, s.f. I. 1. Mod de organizare internă, de alcătuire a unui corp, a unui sistem; mod de asociere a componenţilor unui corp sau a unui întreg organizat, caracterizat prin forma şi dimensiunile fiecărui element component, cum şi … Dicționar Român
malformaţie — MALFORMÁŢIE, malformaţii, s.f. (med.) Anomalie morfologică congenitală a unui organ, a unui aparat sau sistem sau a unei părţi a corpului unei fiinţe. – Din fr. malformation. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 malformáţie s. f., pl.… … Dicționar Român
preformaţie — PREFORMÁŢIE, preformaţii, s.f. (înv.) Conformaţie moştenită; predispoziţie. – Din fr. préformation. Trimis de oprocopiuc, 08.04.2004. Sursa: DEX 98 preformáţie s. f., pl. preformáţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
retrognatism — RETROGNATÍSM s.n. Conformaţie a feţei caracterizată prin poziţia posterioară a bărbiei faţă de frunte, datorată unei insuficiente dezvoltări a mandibulei. – Din fr. rétrognatisme. Trimis de LauraGellner, 13.10.2004. Sursa: DEX 98 retrognatísm s … Dicționar Român
viciu — VÍCIU, vicii, s.n. 1. defect, cusur, neajuns (de construcţie, de funcţionare etc.). ♢ Viciu de conformaţie = dispoziţie anormală a unor părţi sau organe ale corpului; diformitate fizică. ♦ fig. Pornire nestăpânită şi statornică spre rău,… … Dicționar Român
configuraţie — CONFIGURÁŢIE, configuraţii, s.f. Formă exterioară a unui lucru; înfăţişare. ♦ Totalitatea relaţiilor dintre părţile unui sistem sau dintre mai multe sisteme de aceeaşi categorie. – Din fr. configuration, lat. configuratio. Trimis de Joseph, 23.05 … Dicționar Român
constituţie — CONSTITÚŢIE, constituţii, s.f. 1. Totalitatea particularităţilor morfologice, funcţionale şi psihologice ale unui individ; structură fizică generală a corpului omenesc. 2. Lege fundamentală a unui stat, investită cu o forţă juridică superioară… … Dicționar Român
diformitate — DIFORMITÁTE, diformităţi, s.f. Faptul de a fi diform, caracterul a ceea ce este diform; ceea ce face ca cineva sau ceva să fie diform; urâţenie, sluţenie. – Din fr. difformité, lat. difformitas, atis. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… … Dicționar Român
exstrofie — exstrofíe s. f., art. exstrofía, g. d. exstrofíi, art. exstrofíei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic EXSTROFÍE s.f. (biol.) Defect de conformaţie al unui organ care este întors astfel încât faţa sa internă devine externă … Dicționar Român
