viciu

viciu
VÍCIU, vicii, s.n. 1. defect, cusur, neajuns (de construcţie, de funcţionare etc.). ♢ Viciu de conformaţie = dispoziţie anormală a unor părţi sau organe ale corpului; diformitate fizică. ♦ fig. Pornire nestăpânită şi statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăţ, destrăbălare. 2. Neîndeplinire a unor condiţii legale de formă sau de conţinut în întocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora. [var.: (înv.) víţiu s.n.] – Din fr. vice, lat. vitium.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

Viciu ≠ virtute
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

VÍCIU s. 1. v. defect. 2. v. patimă. 3. nărav, pasiune, patimă, (fam.) boală. (A dat în viciul jocului de cărţi.) 4. v. corupţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

víciu s. n. [-ciu pron.-ciu], art. víciul; pl. vícii, art. víciile (sil. -ci-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VÍCI//U viciui n. 1) Imperfecţiune gravă care face ca un lucru să nu corespundă modelului său ideal sau destinaţiei sale. ♢ viciu de formă neglijare a unor cerinţe şi formalităţi obliga-torii la întocmirea unui act juridic. 2) Obiş-nuinţă anormală nedirijată de voinţă şi de raţiune; patimă. viciuul fumatului. [Sil. vi-ciu] /<fr. vice, lat. vitium, it. vizio
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

VÍCIU s.n. 1. Cusur, defect; lipsă. ♢ Viciu de conformaţie = dispoziţie anormală a unor părţi sau organe ale corpului; diformitate fizică; (jur.) viciu de formă = greşeală în redactarea unui act, care face actul anulabil. 2. Deprindere de a face fapte rele; obicei urât, patimă rea. [pron. -ciu. / < fr. vice, it. vizio, lat. vitium].
Trimis de LauraGellner, 13.02.2006. Sursa: DN

VÍCIU s. n. 1. defect, imperfecţiune; lipsă. o viciu de conformaţie = dispoziţie anormală a unor părţi sau organe ale corpului; diformitate fizică; (jur.) viciu de formă = greşeală în redactarea unui act, care îl face anulabil. 2. deprindere de a face fapte rele; obicei urât, patimă rea. (< fr. vice, lat. vitium)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • víciu — s. n. [ ciu pron. cìu], art. víciul; pl. vícii, art. víciile (sil. ci i ) …   Romanian orthography

  • Vičiūnai — dkt …   Bendrinės lietuvių kalbos žodyno antraštynas

  • patimă — PÁTIMĂ, patimi, s.f. 1. Sentiment puternic şi violent care copleşeşte pe om, întunecându i adesea dreapta judecată; p. ext. pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferinţă morală. ♦ Părtinire, parţialitate; duşmănie, ură. ♢… …   Dicționar Român

  • resciziune — RESCIZIÚNE, resciziuni, s.f. (jur.) Anulare a unui act din cauza unui viciu radical. [pr.: zi u ] – Din fr. rescision, lat. rescissio, onis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  resciziúne s. f. (sil. zi u ; mf. sci ), g. d. art …   Dicționar Român

  • Sarmalele Reci — Infobox musical artist Name = Sarmalele Reci Img capt = Img size = Background = group or band Origin = Bucharest, flagicon|Romania România Genre = Rock Years active = 1993 present Label = ?? Associated acts = URL = [http://www.sarmalelereci.ro/… …   Wikipedia

  • ametropie — AMETROPÍE s.f. Tulburare a vederii datorată unui viciu de refracţie în mediile transparente ale ochiului. – Din fr. amétropie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ametropíe s. f. (sil. tro ), art. ametropía, g. d. ametropíi, art.… …   Dicționar Român

  • luxură — LUXÚRĂ, luxuri, s.f. (livr.) Viciu al celor ce se dedau fără reţinere plăcerilor senzuale; desfrânare, concupiscenţă. [var.: luxúrie s.f.] – Din fr. luxure, lat. luxuria. Trimis de ana zecheru, 08.10.2006. Sursa: DEX 98  LUXÚRĂ s. v.… …   Dicționar Român

  • nărav — NĂRÁV, năravuri, s.n. 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. ♢ expr. A (se) învăţa cu nărav = a (se) obişnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (înv. şi pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦… …   Dicționar Român

  • păcat — PĂCÁT, păcate, s.n. 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greşeală, vină. ♢ Păcatul strămoşesc (sau originar) = (în concepţia religiei creştine) greşeala… …   Dicționar Român

  • boală — BOÁLĂ, boli, s.f. 1. (La om şi la animale) Modificare organică sau funcţională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul; maladie, afecţiune, beteşug. ♢ Boala somnului = boală infecţioasă gravă… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”