nărav

nărav
NĂRÁV, năravuri, s.n. 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. ♢ expr. A (se) învăţa cu nărav = a (se) obişnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (înv. şi pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦ Fire, temperament. – Din sl. nravŭ. cf. bg. nărav.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

NĂRÁV s. 1. v. patimă. 2. pasiune, patimă, viciu, (fam.) boală. (A dat în nărav jocului de cărţi.) 3. (Transilv.) snagă, sucă. (nărav calului.) 4. (la pl.) v. comportare. 5. v. fire.
Trimis de siveco, 27.09.2008. Sursa: Sinonime

năráv s. n., pl. nărávuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

NĂRÁV năravuri n. 1) (la persoane) Obicei rău; apucătură. ♢ A (se) învăţa cu nărav (sau a prinde la nărav) a) a se obişnui cu o acţiune nedorită; b) a însuşi o deprindere rea. 2) (la animale) Deprindere rea de a muşca, de a azvârli etc. Cal cu nărav. 3) pop. Fel de a fi al cuiva; caracter; fire; natură. /<sl. nravu
Trimis de siveco, 08.10.2007. Sursa: NODEX

năráv (nărávuri), s.n. – 1. Obicei, uz. – 2. Obicei prost, viciu. sl. nravŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 456; Cihac, II, 212), cf. bg. nărav, sb. narav şi Vasmer, II, 230. – Der. nărăvaş, adj. (învăţat prost, vicios); năravnic, adj. (înv., vicios, desfrînat); nărăvi, vb. (a învăţa cu nărav, a se vicia); înărăvi, vb. (a se vicia); nărăveală, s.f. (viciere); nărăvos, adj. (învăţat, prost; capricios). – Din rom. provine mag. nerávás (Edelspacher 20).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • nárav — ž 〈G I i〉 1. {{001f}}razg. osobine ličnosti; ćud, temperament, priroda 2. {{001f}}zast., {{c=1}}v. {{ref}}priroda{{/ref}} …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • narav — nárav ž <G I i> DEFINICIJA 1. razg. osobine ličnosti; ćud, priroda, temperament 2. zast. priroda (1), v. ETIMOLOGIJA prasl. *norvъ (rus. nórov: običaj, češ. mrav), lit. noras: volja ← ie. *h2ner /h2nor : snaga (skr. sūnaras: prikladan, stir …   Hrvatski jezični portal

  • naráv — i ž (ȃ) star. narava, čud: vsi so poznali njegovo moč in narav; njena narav je nestanovitna / biti dobre, vesele naravi …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • nãráv — s. n., pl. nãrávuri …   Romanian orthography

  • náravan — nárav|an prid. 〈odr. vnī〉 koji je dala priroda, koji nije dobiven posebnim postupkom ili dodavanjem primjesa; prirodan, opr. umjetan ⃞ {{001f}}∼na stvar izraz za potpuno slaganje s onim što se govori; naravno …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • nărăvi — NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăţa cu nărav (1). 2. refl. şi tranz. (înv. şi pop.) A (se) obişnui, a (se) deprinde. 3. refl. recipr. (înv. şi …   Dicționar Român

  • nărăvaş — NĂRĂVÁŞ, Ă, nărăvaşi, e, adj. (Despre cai sau alte animale) Care nu se lasă strunit, care muşcă, azvârle din picioare etc.; vicios, arţăgos. – Nărav + suf. aş. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NĂRĂVÁŞ adj. năbădăios, nărăvit,… …   Dicționar Român

  • nărăvie — NĂRĂVÍE, nărăvii, s.f. (reg.) Nărav (1). – Nărav + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NĂRĂVÍE s. v. cusur, dar, defect, meteahnă, nărav, patimă, viciu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  nărăvíe s. f …   Dicționar Român

  • învăţ — ÎNVẮŢ s.n. 1. Obicei, obişnuinţă, nărav, deprindere (rea). 2. Povaţă, sfat, îndemn. – Din învăţa (derivat regresiv). Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  Învăţ ≠ dezvăţ Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  ÎNVĂŢ s. v. cusur,… …   Dicționar Român

  • ćȗd — ž 〈I i, G mn ćúdī〉 1. {{001f}}ukupnost temperamenta, karaktera i nagona; narav, priroda (o čovjeku i životinji) 2. {{001f}}promjenljiva narav; hirovitost ∆ {{001f}}jeguljasta ∼ ćud onoga koji je nalik na jegulju (2); lisičja ∼ lukavost; ropska ∼… …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”