- năravnic
- năravníc, -ă, s.m. şi f. (înv.) persoană care are un nărav.Trimis de blaurb, 24.07.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
năravnic
Look at other dictionaries:
nărav — NĂRÁV, năravuri, s.n. 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. ♢ expr. A (se) învăţa cu nărav = a (se) obişnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (înv. şi pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦… … Dicționar Român
