resciziune

RESCIZIÚNE, resciziuni, s.f. (jur.) Anulare a unui act din cauza unui viciu radical. [pr.: -zi-u-] – Din fr. rescision, lat. rescissio, -onis.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



resciziúne s. f. (sil. -zi-u-; mf. -sci-), g.-d. art. resciziúnii; pl. resciziúni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RESCIZIÚN//E resciziunei f. jur. Anulare a unii act din cauza unui viciu esential. [Sil. -zi-u-] /<fr. rescision, lat. rescissio, resciziuneonis

Trimis de siveco, 15.01.2008. Sursa: NODEX



RESCIZIÚNE s.f. (jur.) Anulare a unui contract, a unui act etc. datorită unui viciu radical. [pron. -zi-u-, var. rescizie s.f. / < fr. rescision, lat. rescissio].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



RESCIZIÚNE s. f. (jur.) anulare a unui contract, a unui act etc. datorită unui viciu radical. (< fr. rescision, lat. rescissio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN