rescizoriu

RESCIZÓRIU, -IE, rescizorii, adj. (jur.) Care provoacă o resciziune. – Din lat. rescissorius, -a, -um, fr. rescisoire.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



rescizóriu adj. m., f. rescizórie; pl. f. şi m. rescizórii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RESCIZÓRIU, -IE adj. (jur.) Care provoacă o resciziune. [< fr. rescisoire, lat. rescissorius].

Trimis de LauraGellner, 21.03.2007. Sursa: DN



RESCIZÓRIU, -IE adj. (jur.) care provoacă o resciziune. (< fr. rescisoire, lat. rescisorius)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN