- aspect
- ASPÉCT, aspecte, s.n. 1. Fel de a se prezenta al unei fiinţe sau al unui lucru; înfăţişare. ♢ loc. prep. Sub aspectul... = din punctul de vedere..., sub raportul... 2. Categorie gramaticală caracteristică anumitor limbi, care arată stadiul de realizare a acţiunii exprimate de verb. – Din fr. aspect, lat. aspectus.Trimis de cata, 11.02.2004. Sursa: DEX '98ASPÉCT s. 1. fason, înfăţişare. (Case cu aspect turcesc.) 2. v. configuraţie. 3. v. vedere. 4. v. fizionomie. 5. chip, imagine, ipostază, înfăţişare, turnură. (Sub ce aspect se prezintă lucrurile?) 6. înfăţişare, privelişte, (înv.) priveală, privire. (Un aspect demn de milă.) 7. înfăţişare, latură. (aspectul vesel al lucrurilor.) 8. v. înfăţişare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeaspéct s. n., pl. aspécteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficASPÉCT aspecte n. 1) Fel în care se prezintă cineva sau ceva; înfăţişare. ♢ Sub aspectul din punctul de vedere...; sub raportul... Sub toate aspectele din toate punctele de vedere. 2) gram. Categorie gramaticală, caracteristică anumitor limbi, care arată durata de realizare a acţiunii exprimate de un verb. /<fr. aspect, lat. aspectusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXASPÉCT s.n. 1. Înfăţişare, formă exterioară sub care ni se înfăţişează ceva. 2. Categorie gramaticală a unor limbi, cu ajutorul căreia se arată durata sau gradul de realizare a acţiunii verbului. [< fr. aspect, cf. lat. aspectus < aspicere – a privi].Trimis de LauraGellner, 06.03.2006. Sursa: DNASPÉCT s. n. 1. înfăţişare a unei fiinţe, a unui lucru. 2. categorie gramaticală caracteristică unor limbi, care arată gradul de realizare a acţiunii exprimate de verb. (< fr. aspect, lat. aspectus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.