- privi
- PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. tranz., intranz. şi refl. recipr. A-şi îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ♢ expr. (tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. tranz. şi refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competenţa cuiva. ♢ expr. În (ceea) ce priveşte... = în privinţa..., cu privire la..., relativ la... – cf. sl. p r a v i t i.Trimis de ana_zecheru, 20.02.2009. Sursa: DEX '98PRIVÍ vb. 1. a scruta, a se uita, (înv.) a cerca. (privi în zare.) 2. a se uita, (pop.) a se căuta. (Se privi în oglindă.) 3. a urmări, a vedea, a viziona. (A privi un film la televizor.) 4. v. vedea. 5. v. referi. 6. v. interesa.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePRIVÍ vb. v. analiza, cadra, cădea, cerceta, cuveni, examina, investiga, observa, percepe, remarca, reţine, sesiza, studia, trebui, urmări, vedea, zări.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepriví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. priveáscăTrimis de siveco, 28.02.2007. Sursa: Dicţionar ortograficA PRIV//Í priviésc 1. tranz. 1) A supune unei examinări cu ajutorul văzului; a se uita. ♢ privi cu coada ochiului (pe cineva) a se uita pe furiş la cineva. A nu privi cu ochi buni a dezaproba. 2) A supune unui examen cu ajutorul raţiunii. privi problema sub toate aspectele. 3) (situaţii, lucruri, acţiuni etc.) A interpreta într-un anumit fel. 4) numai la pers. 3 A avea în vedere; a interesa. Aceasta te privieşte doar pe dumneata. ♢ In ceea ce privieşte (sau cât privieşte) în privinţa; referitor la. 2. intranz. A-şi orienta văzul pentru a percepe; a se uita. /<sl. pravitiTrimis de siveco, 18.02.2008. Sursa: NODEXA SE PRIV//Í mă priviésc intranz. A-şi reflecta imaginea (ca într-o oglindă); a se oglindi. /<sl. pravitiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpriví (privésc, privít), vb. – 1. A se uita la ceva. – 2. A considera, a judeca. – 3. A se referi la, a fi în legătură. – - var. înv. previ, prăvi. Origine incertă. Pare să derive din sl. priviti "a (se) (ră)suci" (Tiktin), cf. bg., sb., slov. priviti "a (se) (ră)suci", caz în care s-ar înţelege că expresia este eliptică, în loc de "a întoarce privirea". Celelalte explicaţii nu sînt mai clare: din sl. prividĕti "a se uita" (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 294), dificil fonetic; din sl. praviti "a dirija" (Candrea); din sl. prijaciti "a (se) arăta" (Scriban). Der. priveală (var. Mold. privală), s.f. (uitătură; aruncătură de ochi, vedere; evidenţă, spectacol, vedenie); privelişte, s.f. (spectacol, vedere, perspectivă); privinţă, s.f. (punct de vedere, consideraţie, relaţie, înv., intenţie); privire, s.f. (vedere, uitătură; înv., punct de vedere; înv., spectacol); privitor, adj. (care priveşte; relativ; s.m., spectator); privitură, s.f. (uitătură).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
