- privire
- PRIVÍRE, priviri, s.f. Acţiunea de a (se) privi şi rezultatul ei. 1. Funcţia organică a ochilor, văz; mod de a privi, căutătură, uitătură. ♦ (concr.) Organul vederii; ochii. 2. Examinare, apreciere, considerare (fugară, de ansamblu). 3. (În loc. prep.) Cu privire la... = referitor la..., în privinţa..., în ceea ce priveşte... – v. privi.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PRIVÍRE s. 1. v. văz. 2. (înv.) vedere. (Are o privire pătrunzătoare.) 3. ochi. (Îşi plimba privire peste ...) 4. v. ochire. 5. căutătură, uitătură, (înv.) priveală, privelişte, privitură. (Avea o privire inteligentă.) 6. (med.) privire încrucişată v. strabism. 7. v. cer-cetare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePRIVÍRE s. v. aspect, atenţie, cadru, curiozitate, interes, înfăţişare, luare-aminte, peisaj, privelişte, privit, reprezentaţie, scenă, spectacol, tablou, vedere.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprivíre s. f., g.-d. art. privírii; pl. privíriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRIVÍR//E privirei f. 1) v. A PRIVI. ♢ Cu privire la referitor la. 2) Fel de a privi al cuiva; căutătură. privire caldă. privire răutăcioasă. 3) Examinare cu ochii. ♢ A sorbi cu privireea a privi cu mult nesaţ. A arunca o privire a privi în fugă. /v. a (se) priviTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.