- perspectivă
- PERSPECTÍVĂ, perspective, s.f. 1. Reprezentare tridimensională prin desen a unui corp din spaţiu pe o suprafaţă plană. ♢ În perspectivă = respectând regulile de reprezentare a obiectelor în spaţiu, ţinând seama de depărtarea relativă a obiectelor. ♦ Disciplină care se ocupă cu studiul metodelor folosite pentru realizarea perspectivei (1). ♦ fig. Fel particular de a vedea lucrurile, aspect sub care se prezintă lucrurile; punct de vedere. 2. Privire generală, aspect general asupra unui peisaj, a unei scene sau a unui obiect văzute din depărtare; privelişte. 3. fig. Ceea ce se întrevede ca posibil, realizabil în viitor; posibilitate de dezvoltare, de realizare în viitor a ceva sau a cuiva. ♢ loc. adj., adv. În perspectivă = (care este) pe cale sau cu şanse de a se împlini în viitor. – Din fr. perspective.Trimis de RACAI, 19.11.2007. Sursa: DEX '98PERSPECTÍVĂ s. 1. privelişte, vedere, (înv. şi reg.) priveală, (înv.) prospect. (Avem o perspectivă minunată spre mare.) 2. viziune. (Are o perspectivă clară asupra dezvoltării economice.) 3. viitor. (Plan de perspectivă.) 4. (înv.) prospect, (fig.) orizont. (Ce perspectivă are acest tânăr?)Trimis de siveco, 15.10.2008. Sursa: SinonimePERSPECTÍVĂ s. v. binoclu, ochean.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeperspectívă s. f., g.-d. art. perspectívei; pl. perspectíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPERSPECTÍV//Ă perspectivăe f. 1) Aspect agreabil al unui colţ de natură văzut de la o anumită distanţă. 2) Aspect al unui obiect văzut din depărtare. perspectivăa porţilor oraşului. 3) Modalitate de interpretare; punct de vedere. Fenomen social cercetat în perspectivă istorică. 4) mat. Reprezentare tridimensională a unui obiect, reprodusă la scară diferită pe o suprafaţă plană, păstrând proporţia dintre dimensiunile obiectului. 5) fig. Posibilitate de dezvoltare sau de realizare în viitorul apropiat. ♢ În (sau cu) perspectivă în (sau cu) viitor. [G.-D. perspectivei] /<fr. perspectiveTrimis de siveco, 01.11.2007. Sursa: NODEXPERSPECTÍVĂ s.f. 1. Imagine obţinută prin proiectarea unui obiect pe o suprafaţă plană, folosind raze proiectate divergente sau paralele. ♦ Disciplină care studiază metodele folosite pentru construirea acestor imagini. 2. Aspect pe care îl are un peisaj, un obiect etc. văzut din depărtare; privelişte cu un asemenea aspect. ♦ Bulevard mare în linie dreaptă. 3. Posibilitatea realizării sau a desfăşurării în viitor a unei acţiuni, a unui plan etc. ♦ (De obicei la pl.) Ceea ce poate ajunge cineva în viitor; posibilităţi de viitor. [< fr. perspective, cf. lat. perspectiva < per – prin, spectio – privire].Trimis de LauraGellner, 25.11.2008. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.