- privativ
- PRIVATÍV, -Ă, privativi, -e, adj. (livr.) Care lipseşte pe cineva de ceva, care exclude ceva. ♦ spec. (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, dând cuvântului derivat un sens opus celui de bază. – Din fr. privatif.Trimis de ana_zecheru, 09.04.2004. Sursa: DEX '98privatív adj. m., pl. privatívi; f. sg. privatívă, pl. privatíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRIVATÍV privativă (privativi, privative) 1) Care are proprietatea de a priva; care lipseşte pe cineva de ceva. Pedeapsă privativă de libertate. 2) Care ţine de privaţiune; propriu privaţiunii. 3) gram. (despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, atribuind cuvântului derivat un sens opus celui de bază. /<fr. privatifTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPRIVATÍV, -Ă adj. Care privează, lipseşte pe cineva de ceva; care arată o privaţiune. ♦ (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea. [cf. fr. privatif, lat. privativus].Trimis de LauraGellner, 16.02.2007. Sursa: DNPRIVATÍV, -Ă adj. 1. care privează pe cineva de ceva; care arată o privaţiune. 2. (despre afixe) care exprimă lipsa, excluderea. (< fr. privatif, lat. privativus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.