in

IN¹- Element de compunere cu sens negativ şi privativ, formând substantive, adjective, verbe. [var.: im²-] – Din fr., lat. in-.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



IN² (1) s.m., (2) inuri, s.n. 1. s.m. Plantă erbacee textilă şi oleaginoasă, cu tulpina subţire, ramificată în partea superioară, fibroasă, cu frunze mici, înguste şi cu flori albastre sau albe, care are numeroase utilizări (Linum usitatissimum); p. restr. sămânţa acestei plante. ♢ In galben = plantă erbacee cu flori galbene (Linum flavum). 2. s.n. Fir obţinut prin prelucrarea inului² (1); p. ext. pânză făcută din aceste fire. – lat. linum.

Trimis de valeriu, 18.10.2007. Sursa: DEX '98



IN-DE-CÂMP s. v. ineaţă.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



PASĂREA-ÍNULUI s. v. inăriţă.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



in (plantă) s. m.

Trimis de siveco, 24.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



in (lan, fir, pânză) s. n., pl. ínuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



IN inuri n. 1) la sing. Plantă erbacee cu tulpină subţire fibroasă, cu flori mici albastre sau albe, cultivată pentru a fi folosită în industria textilă şi în cea a uleiurilor. 2) Fibre obţinute din tulpina acestei plante. 3) Ţesătură fabricată din astfel de fibre. /<lat. linum

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



IN EXTÉNSO loc. adv. În întregime; pe larg; integral. /cuv. lat.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



IN EXTRÉMIS loc. adv. 1) În cele din urmă, neavând altă posibilitate; în ultimă instanţă. 2) În ultimul moment. [Sil. ex-tre-] /cuv. lat.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



IN¹/I-/IM- pref. "privativ, negativ". (< fr. in-, im-, cf. lat. in)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



-ÍN², -Ă suf. "diminutival şi peiorativ". (< fr. -in, -ine, cf. lat. -inus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



in s.n. – Plantă erbacee textilă (Linum usitatissimum). – Mr., megl., istr. l’in. lat. lῑnum (Puşcariu 798; Candrea-Dens., 830; REW 5073; DAR), cf. alb. lji (Philippide, II, 646), it., sp. lino, prov., fr. lin, cat. lli, port. linho. – Der. inar, s.m. (persoană care cultivă sau vinde in), cu suf. de agent -ar (după Candrea-Dens., 831 şi DAR, direct din lat. linarius); inărie, s.f. (teren cultivat cu in); inărică, s.f. (nume de plante, Linaria vulgaris, Najas minor); inăriţă, s.f. (plantă asemănătoare cu inul; nume de păsări cîntătoare, Serinus hortulanus, Fringilla linaria); inişor, s.m. (plantă, inăriţă); iniţă, s.f. (tesovină din seminţe de in; plantă, Cuscuta europaea); ineaţă, s.f. (in sălbatic, Linum perenne); inuţă, s.f. (plantă, Anagallis arvensis); inişte, s.f. (teren cultivat cu in).

Trimis de blaurb, 17.12.2007. Sursa: DER



in- pref. lat. care serveşte pentru a da anumitor cuvinte o valoare contrarie sau negativă, indicînd lipsa ori absenţa. lat. in-. Apare numai în cuvinte neol., introduse în principal prin filieră fr., ca inaccesibil faţă de accesibil, inconsistenţă faţă de consistenţă, intolerant faţă de tolerant.

Trimis de blaurb, 26.08.2008. Sursa: DER