in

in
IN1- Element de compunere cu sens negativ şi privativ, formând substantive, adjective, verbe. [var.: im2-] – Din fr., lat. in-.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

IN2 (1) s.m., (2) inuri, s.n. 1. s.m. Plantă erbacee textilă şi oleaginoasă, cu tulpina subţire, ramificată în partea superioară, fibroasă, cu frunze mici, înguste şi cu flori albastre sau albe, care are numeroase utilizări (Linum usitatissimum); p. restr. sămânţa acestei plante. ♢ In galben = plantă erbacee cu flori galbene (Linum flavum). 2. s.n. Fir obţinut prin prelucrarea inului2 (1); p. ext. pânză făcută din aceste fire. – lat. linum.
Trimis de valeriu, 18.10.2007. Sursa: DEX '98

IN-DE-CÂMP s. v. ineaţă.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

PASĂREA-ÍNULUI s. v. inăriţă.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

in (plantă) s. m.
Trimis de siveco, 24.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

in (lan, fir, pânză) s. n., pl. ínuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

IN inuri n. 1) la sing. Plantă erbacee cu tulpină subţire fibroasă, cu flori mici albastre sau albe, cultivată pentru a fi folosită în industria textilă şi în cea a uleiurilor. 2) Fibre obţinute din tulpina acestei plante. 3) Ţesătură fabricată din astfel de fibre. /<lat. linum
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

IN EXTÉNSO loc. adv. În întregime; pe larg; integral. /cuv. lat.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

IN EXTRÉMIS loc. adv. 1) În cele din urmă, neavând altă posibilitate; în ultimă instanţă. 2) În ultimul moment. [Sil. ex-tre-] /cuv. lat.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

IN1/I-/IM- pref. "privativ, negativ". (< fr. in-, im-, cf. lat. in)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

-ÍN2, -Ă suf. "diminutival şi peiorativ". (< fr. -in, -ine, cf. lat. -inus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

in s.n. – Plantă erbacee textilă (Linum usitatissimum). – Mr., megl., istr. l’in. lat. lῑnum (Puşcariu 798; Candrea-Dens., 830; REW 5073; DAR), cf. alb. lji (Philippide, II, 646), it., sp. lino, prov., fr. lin, cat. lli, port. linho. – Der. inar, s.m. (persoană care cultivă sau vinde in), cu suf. de agent -ar (după Candrea-Dens., 831 şi DAR, direct din lat. linarius); inărie, s.f. (teren cultivat cu in); inărică, s.f. (nume de plante, Linaria vulgaris, Najas minor); inăriţă, s.f. (plantă asemănătoare cu inul; nume de păsări cîntătoare, Serinus hortulanus, Fringilla linaria); inişor, s.m. (plantă, inăriţă); iniţă, s.f. (tesovină din seminţe de in; plantă, Cuscuta europaea); ineaţă, s.f. (in sălbatic, Linum perenne); inuţă, s.f. (plantă, Anagallis arvensis); inişte, s.f. (teren cultivat cu in).
Trimis de blaurb, 17.12.2007. Sursa: DER

in- pref. lat. care serveşte pentru a da anumitor cuvinte o valoare contrarie sau negativă, indicînd lipsa ori absenţa. lat. in-. Apare numai în cuvinte neol., introduse în principal prin filieră fr., ca inaccesibil faţă de accesibil, inconsistenţă faţă de consistenţă, intolerant faţă de tolerant.
Trimis de blaurb, 26.08.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”