pricepere

pricepere
PRICÉPERE, priceperi, s.f. Faptul de a (se) pricepe. 1. Facultatea de a înţelege, de a pătrunde ceva (uşor) cu mintea; înţelegere; p. ext. judecată, inteligenţă. 2. Îndemânare, abilitate, iscusinţă. – v. pricepe.
Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Pricepere ≠ nepricepere
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

PRICÉPERE s. 1. v. înţelegere. 2. v. cunoaştere. 3. cunoaştere, stăpânire. (pricepere mai multor meserii.) 4. înţelegere, pătrundere, (livr.) comprehensiune, (înv.) vedere. (Înzestrat cu o pricepere deosebită.) 5. v. capacitate. 6. v. îndemânare. 7. v. inteligenţă. 8. v. îndemânare. 9. v. măiestrie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pricépere s. f., g.-d. art. pricéperii; pl. pricéperi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PRICÉPER//E priceperei f. 1) v. A PRICEPE şi A SE PRICEPE. 2) Calitatea de a pricepe, de a înţelege uşor; deşteptăciune; inteligenţă. 3) Capacitatea de a face totul cu uşurinţă şi iscusinţă; dexteritate; dibăcie; măiestrie; abilitate; îndemânare. [G.-D. priceperii] /v. a (se) pricepe
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • pricépere — s. f., g. d. art. pricéperii; pl. pricéperi …   Romanian orthography

  • înţelegere — ÎNŢELÉGERE, înţelegeri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) înţelege şi rezultatul ei. ♦ (înv.) Pricepere, iscusinţă, inteligenţă, raţiune. 2. Bunăvoinţă, compasiune faţă de situaţia (grea a) cuiva. 3. Comuniune de idei, de sentimente; acord, învoială,… …   Dicționar Român

  • abilitate — ABILITÁTE, abilităţi, s.f. (La sg.) Îndemânare, iscusinţă, pricepere, dibăcie. ♦ (La pl.) Şmecherii, şiretlicuri. – Din fr. habileté, lat. habilitas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  abilitáte s.f. 1. calitatea de a fi… …   Dicționar Român

  • artă — ÁRTĂ, arte, s.f. 1. Activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice şi care foloseşte mijloace de exprimare cu caracter specific; totalitatea operelor (dintr o epocă, dintr o ţară etc.) care aparţin acestei activităţi. ♢… …   Dicționar Român

  • meşteşug — MEŞTEŞÚG, meşteşuguri, s.n. I. 1. Meserie; p. gener. profesiune, ocupaţie, îndeletnicire; meşteşugărie. 2. Ramură, disciplină (a ştiinţei, a artei); ştiinţă, artă, considerate ca discipline. ♦ Stil (artistic). 3. Pricepere, îndemânare, abilitate …   Dicționar Român

  • măiestrie — MĂIESTRÍE, (2, 3) măiestrii, s.f. 1. Pricepere, iscusinţă deosebită; talent, dibăcie, artă. ♢ Măiestrie artistică = totalitatea elementelor pe care le pune în valoare artistul în procesul desăvârşirii unei opere literare sau de artă. 2. (înv.;… …   Dicționar Român

  • schepsis — SCHÉPSIS s.n. (fam.) Minte, pricepere, judecată; perspicacitate. ♢ loc. adj. şi adv. Cu schepsis = cu socoteală, cu chibzuinţă; cu un anumit scop, cu o anumită intenţie (nemărturisită). – Din ngr. sképsis. Trimis de romac, 07.04.2004. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • creat — CREÁ, creez, vb. I. tranz. 1. A face ceva ce nu exista înainte; a întemeia, a produce, a înfiinţa; a organiza. ♦ A inventa, a născoci; a concepe, a compune o operă literară, o bucată muzicală etc. 2. A pregăti, a instrui pe cineva, a forma pentru …   Dicționar Român

  • marafet — MARAFÉT, marafeturi, s.n. 1. (pop. şi fam.; la pl.) Fasoane, mofturi; nazuri; fiţe. 2. (pop. şi fam.; mai ales la pl.) Podoabă (pretenţioasă). ♦ Lucru mărunt, fleac. 3. (înv.) Meşteşug, dibăcie; iscusinţă, pricepere, măiestrie. ♦ Procedeu,… …   Dicționar Român

  • îndemânare — ÎNDEMÂNÁRE s.f. Uşurinţa de a face un lucru ca urmare a unei bune deprinderi sau a unei înclinaţii; iscusinţă, abilitate, pricepere, dibăcie. – v. îndemâna. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Îndemânare ≠ stângăcie, neîndemânare… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”