meşteşug

meşteşug
MEŞTEŞÚG, meşteşuguri, s.n. I. 1. Meserie; p. gener. profesiune, ocupaţie, îndeletnicire; meşteşugărie. 2. Ramură, disciplină (a ştiinţei, a artei); ştiinţă, artă, considerate ca discipline. ♦ Stil (artistic). 3. Pricepere, îndemânare, abilitate, talent. ♦ Artă, măiestrie; (rar) acţiune realizată cu pricepere, cu măiestrie. 4. Acţiune făcută (în ascuns) cu dibăcie, cu viclenie, în vederea atingerii unui scop; procedeu, sistem (ingenios, viclean). ♦ (pop.) Viclenie, tertip, înşelătorie. II. (înv. şi pop.; concr.) 1. Unealtă, instrument. 2. Dispozitiv al unui obiect; parte componentă (cu rol activ) a unui sistem; meşteşugire. – Din magh. mesterség.
Trimis de LauraGellner, 28.05.2004. Sursa: DEX '98

MEŞTEŞÚG s. 1. v. meserie. 2. v. măiestrie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

MEŞTEŞÚG s. v. abilitate, complot, conjuraţie, conspiraţie, descântec, destoinicie, dexteritate, dibăcie, dispozitiv, escrocherie, farmec, hoţie, impostură, ingeniozitate, intrigă, iscusinţă, isteţie, isteţime, îndemânare, înşelăciune, înşelătorie, înţeles, lucru, magie, maşinaţie, mecanism, muncă, pricepere, pungăşeală, pungăşie, raţiune, rost, secret, semnificaţie, sens, şarlatanie, şmecherie, ştiinţă, taină, talent, tâlc, treabă, uneltire, uşurinţă, vrajă, vrăjitorie.
Trimis de siveco, 11.03.2008. Sursa: Sinonime

meşteşúg s. n., pl. meşteşúguri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MEŞTEŞÚG meşteşuguri n. 1) Îndeletnicire de orice natură, bazată pe muncă manuală calificată; meserie. 2) Deprindere practică de a efectua (în ascuns) un lucru cu îndemânare şi cu pricepere. 3) fig. Modalitate ingenioasă; tactică; iscusinţă. /<ung. mesterség
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • meşteşúg — s. n., pl. meşteşúguri …   Romanian orthography

  • meşteşugar — MEŞTEŞUGÁR, meşteşugari, s.m. Persoană calificată într un meşteşug (I 1); persoană care are (şi practică) un meşteşug; meseriaş. – Meşteşug + suf. ar. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MEŞTEŞUGÁR s. v. meseriaş. Trimis de siveco, 13.09 …   Dicționar Român

  • meşteşugos — MEŞTEŞUGÓS, OÁSĂ, meşteşugoşi, oase, adj. (înv. şi pop.) Iscusit, îndemânatic, abil. – Meşteşug + suf. os. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  meşteşugós adj. m., pl. meşteşugóşi; f …   Dicționar Român

  • măiestrie — MĂIESTRÍE, (2, 3) măiestrii, s.f. 1. Pricepere, iscusinţă deosebită; talent, dibăcie, artă. ♢ Măiestrie artistică = totalitatea elementelor pe care le pune în valoare artistul în procesul desăvârşirii unei opere literare sau de artă. 2. (înv.;… …   Dicționar Român

  • meserie — MESERÍE, meserii, s.f. Profesiune sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoştinţe obţinute prin şcolarizare şi prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operaţii de transformare şi de prelucrare a obiectelor muncii… …   Dicționar Român

  • meşteşugi — MEŞTEŞUGÍ, meşteşugesc, vb. IV. tranz. (fam.) A efectua, a face un lucru (cu talent, cu pricepere). ♦ tranz. şi intranz. A unelti, a urzi, a plănui (împotriva cuiva). ♦ (Rar) A falsifica. – Din meşteşug. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • orfevrărie — ORFEVRĂRÍE, orfevrării, s.f. Meşteşugul creării obiectelor de artă aplicată, din metal preţios. ♦ Obiecte prelucrate prin acest meşteşug. ♦ Comerţ cu obiecte fine de aur şi de argint. [var.: orfevreríe, orfăurăríe s.f.] – Din fr. orfèvrerie.… …   Dicționar Român

  • artificiu — ARTIFÍCIU, artificii, s.n. 1. Procedeu (ingenios) folosit spre a împodobi sau a modifica realitatea; podoabă (inutilă). ♢ Artificiu de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezolvarea unui calcul pe o cale mai scurtă şi mai ingenioasă decât… …   Dicționar Român

  • artizanat — ARTIZANÁT, artizanate, s.n. Meşteşug practicat cu artă. ♢ Produse de artizanat = produse lucrate artistic de către meşteşugari. ♦ Local, magazin în care se vând produse de artizanat. – Din fr. artisanat. Trimis de cata, 05.03.2004. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

  • meşterie — MEŞTERÍE, meşterii, s.f. (înv. şi reg.) 1. Meserie; p. gener. profesiune. 2. Măiestrie, pricepere, îndemânare. ♦ Însuşire (ascunsă) a unui obiect. – Meşter + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MEŞTERÍE s. v. abilitate,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”