meşterie

meşterie
MEŞTERÍE, meşterii, s.f. (înv. şi reg.) 1. Meserie; p. gener. profesiune. 2. Măiestrie, pricepere, îndemânare. ♦ Însuşire (ascunsă) a unui obiect. – Meşter + suf. -ie.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MEŞTERÍE s. v. abilitate, destoinicie, dex-teritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusin-ţă, isteţie, isteţime, îndeletnicire, îndemânare, meserie, meşteşug, ocupa-ţie, pricepere, profesiune, ştiinţă, talent, uşurinţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

meşteríe s. f., art. meştería, g.-d art. meşteríei; pl. meşteríi, art. meşteríile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MEŞTERÍ//E meşteriei f. pop. 1) Îndeletnicire de orice natură, bazată pe munca manuală calificată; meserie; meşteşug. 2) Măiestrie în lucru; iscusinţă. /meşter + suf. meşterieie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • meserie — MESERÍE, meserii, s.f. Profesiune sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoştinţe obţinute prin şcolarizare şi prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operaţii de transformare şi de prelucrare a obiectelor muncii… …   Dicționar Român

  • mystery — I. noun (plural teries) Etymology: Middle English mysterie, from Latin mysterium, from Greek mystērion, from mystēs initiate Date: 14th century 1. a. a religious truth that one can know only by revelation and cannot fully understand b. (1) any of …   New Collegiate Dictionary

  • meşter — MÉŞTER, Ă, meşteri, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care are şi practică o meserie; (în special) meseriaş cu calificare superioară, care are, de obicei, sarcina de a îndruma şi alţi lucrători şi de a conduce o secţie productivă într o… …   Dicționar Român

  • ocupaţie — OCUPÁŢIE, ocupaţii, s.f. 1. (Luare temporară în) stăpânire de către forţele armate ale unui stat a unei părţi sau a totalităţii teritoriului unui alt stat; cucerire. ♢ loc. adj. De ocupaţie = (despre forţe armate) care ocupă temporar un teritoriu …   Dicționar Român

  • îndemânare — ÎNDEMÂNÁRE s.f. Uşurinţa de a face un lucru ca urmare a unei bune deprinderi sau a unei înclinaţii; iscusinţă, abilitate, pricepere, dibăcie. – v. îndemâna. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Îndemânare ≠ stângăcie, neîndemânare… …   Dicționar Român

  • mastery — (n.) early 13c., mesterie, condition of being a master, also superiority, victory; from O.Fr. maistrie, from maistre master (see MASTER (Cf. master) (n.)). Meaning intellectual command (of a topic, etc.) is from 1660s …   Etymology dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”