ocupaţie

ocupaţie
OCUPÁŢIE, ocupaţii, s.f. 1. (Luare temporară în) stăpânire de către forţele armate ale unui stat a unei părţi sau a totalităţii teritoriului unui alt stat; cucerire. ♢ loc. adj. De ocupaţie = (despre forţe armate) care ocupă temporar un teritoriu, o localitate străină. ♦ (jur.) Luare în stăpânire, în posesiune; dobândire a unei proprietăţi. 2. Îndeletnicire, treabă, activitate; preocupare. ♦ Profesiune, slujbă, post. [var.: (înv.) ocupaţiúne s.f.] – Din fr. occupation, lat. occupatio, -onis.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

OCUPÁŢIE s. I. 1. v. cucerire. 2. v. stăpânire. II. 1. îndeletnicire, meserie, profesiune, (înv. şi reg.) meşterie, (Mold.) breaslă, (Transilv.) lefterie, (înv.) cin, marafet. (Ce ocupaţie are în prezent?) 2. v. activitate.
Trimis de siveco, 16.01.2009. Sursa: Sinonime

ocupáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. ocupáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. ocupáţiei; pl. ocupáţii, art. ocupáţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OCUPÁŢI//E1 ocupaţiei f. 1) v. A OCUPA. 2) Cucerire a unui teritoriu sau a unei ţări de către forţele armate ale unui stat străin. Trupe de ocupaţie. [G.-D. ocupaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. occupation, lat. occupatio, ocupaţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OCUPÁŢI//E2 ocupaţiei f. Activitate, de durată mai mare sau mai mică, cu care se ocupă ci-neva; îndeletnicire; treabă. [G.-D. ocupaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. occupation, lat. occupatio, ocupaţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OCUPÁŢIE s.f. I. Îndeletnicire, profesiune, meserie. ♦ Preocupare, treabă. II. 1. Luare în stăpânire cu forţa a unui teritoriu, a unui oraş etc. de către o putere străină, care impune un anumit regim. 2. Luare în posesiune, în stăpânire; ocupare. [gen. -iei, var. ocupaţiune s.f. / cf. fr. occupation, lat. occupatio].
Trimis de LauraGellner, 04.12.2006. Sursa: DN

OCUPÁŢIE s. f. I. luare (temporară) în stăpânire cu forţa a unui teritoriu, a unui oraş etc. de către o putere străină; cucerire. II. îndeletnicire, profesiune, meserie. (< fr. occupation, lat. occupatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • ocupáţie — s. f. (sil. ţi e), art. ocupáţia (sil. ţi a), g. d. art. ocupáţiei; pl. ocupáţii, art. ocupáţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • activitate — ACTIVITÁTE, activităţi, s.f. Ansamblu de acte fizice, intelectuale şi morale făcute în scopul obţinerii unui anumit rezultat; folosire sistematică a forţelor proprii într un anumit domeniu, participare activă şi conştientă la ceva; muncă,… …   Dicționar Român

  • ocupaţional — OCUPAŢIONÁL, Ă, ocupaţionali, e, adj. 1. Care se referă la ocupaţie (2). 2. Care este generat de ocupaţie (2). Risc ocupaţional. [pr.: ţi o ] – Din engl. occupational, fr. occupationnel. Trimis de oprocopiuc, 02.05.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • profesiune — PROFESIÚNE, profesiuni, s.f. 1. Ocupaţie, îndeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercită cineva în baza unei calificări corespunzătoare; complex de cunoştinţe teoretice şi de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva; meserie. 2 …   Dicționar Român

  • afacere — AFÁCERE, afaceri, s.f. 1. Tranzacţie financiară, comercială sau industrială, bazată de obicei pe speculă sau pe speculaţii. 2. (fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil. 3. Treabă (importantă), îndelenicire, ocupaţie. ♢ Afaceri interne (sau… …   Dicționar Român

  • carieră — CARIÉRĂ1, cariere, s.f. Exploatare minieră de unde se extrag diferite varietăţi de substanţe minerale, materiale de construcţii etc. şi unde toate lucrările se execută sub cerul liber. [pr.: ri e ] – Din fr. carrière. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • comandatură — COMANDATÚRĂ, comandaturi, s.f. Comandament al trupelor germane de ocupaţie. – Din germ. Kommandatur. Trimis de hai, 20.12.2004. Sursa: DEX 98  comandatúră s. f., g. d. art. comandatúrii; pl. comandatúri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • meserie — MESERÍE, meserii, s.f. Profesiune sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoştinţe obţinute prin şcolarizare şi prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operaţii de transformare şi de prelucrare a obiectelor muncii… …   Dicționar Român

  • treabă — TREÁBĂ, treburi, s.f. 1. Activitate, ocupaţie, îndeletnicire. ♢ expr. A avea treabă = a fi ocupat. A şi căuta (sau a şi vedea) de treabă = a) a lucra conştiincios, cu sârguinţă; b) a şi vedea de lucrul său, a nu se amesteca în lucrul sau în… …   Dicționar Român

  • îndeletnicire — ÎNDELETNICÍRE, îndeletniciri, s.f. Meserie, profesiune; ocupaţie. ♦ Preocupare, grijă. – v. îndeletnici. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNDELETNICÍRE s. 1. v. ocupaţie. 2. v. activitate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”