meserie

meserie
MESERÍE, meserii, s.f. Profesiune sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoştinţe obţinute prin şcolarizare şi prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operaţii de transformare şi de prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii; îndeletnicirea meseriaşului; calificarea profesională a meseriaşului; meşteşug, meşterie. ♦ p. gener. Profesiune (de orice fel). ♢ Şcoală de meserii = şcoală în care se pregăteau în trecut cadre de muncitori calificaţi. ♢ loc. adj. De meserie = calificat într-un anumit domeniu de activitate; de specialitate, competent. ♦ Ocupaţie; preocupare. – Din mesereare (înv. "slujbă, funcţie" < lat.).
Trimis de LauraGellner, 28.05.2004. Sursa: DEX '98

MESERÍE s. 1. meşteşug, (înv. şi reg.) meşterie, (reg.) breaslă, (prin Ban.) măistorie, (Ban.) zănat. (A intrat la meserie.) 2. v. ocupaţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

MESERÍE s. v. atelier.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

meseríe s. f., art. mesería, g.-d. art. meseríei; pl. meseríi, art. meseríile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MESERÍ//E meseriei f. Îndeletnicire de orice natură bazată pe munca manuală calificată; meşteşug. [G.-D. meseriei] /Din mesereare înv.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

meseríe (meseríi), s.f. – Profesiune, ocupaţie manuală. Der. din a meseri "a fi sărac", cu semantismul ca în it. mestiere "serviciu" şi "nevoie" (Tiktin). Nu apare înainte de sec. XIX. – Der. meseriaş, s.m. (lucrător, slujbaş); meserieşesc, adj. (muncitoresc); comeseriaş, s.m. (slujbaş din aceeaşi breaslă).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • tapiţeríe — (meserie, atelier) s. f., art. tapiţería, g. d. art. tapiţeríei; (ateliere) pl. tapiţeríi, art. tapiţeríile …   Romanian orthography

  • meseriaş — MESERIÁŞ, Ă, meseriaşi, e, s.m. şi f. Persoană care are (şi practică) o meserie; meşteşugar. [pr.: ri aş] – Meserie + suf. aş. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MESERIÁŞ s. meşteşugar, (franţuzism) artizan, (înv. şi pop.) meşter …   Dicționar Român

  • profesa — PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. tranz. şi intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesiune. 2. tranz. A manifesta, a mărturisi, a susţine public o concepţie, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer. Trimis de oprocopiuc,… …   Dicționar Român

  • ucenic — UCENÍC, Ă, ucenici, ce, s.m. şi f. 1. Persoană (tânără) care învaţă o meserie lucrând în producţie sub îndrumarea unui meşter sau urmând o şcoală profesională. 2. Adept şi continuator al unui savant, al unui filozof, al unui artist; p. ext.… …   Dicționar Român

  • amator — AMATÓR, OÁRE, amatori, oare, s.m. şi f., adj. 1. (Persoană) căreia îi place ceva, care are predilecţie sau pasiune pentru ceva; (persoană) care este dispusă să cumpere ceva. 2. (Persoană) care se ocupă cu o meserie, cu o artă, cu o disciplină,… …   Dicționar Român

  • branşă — BRÁNŞĂ, branşe, s.f. Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoţ etc.). ♢ loc. adj. De branşă = de meserie; specialist. – Din fr. branche. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  BRÁNŞĂ s. disciplină, domeniu, ramură,… …   Dicționar Român

  • breaslă — BREÁSLĂ, bresle, s.f. 1. (În societatea medievală) Asociaţie de meşteşugari de aceeaşi branşă, creată pentru apărarea intereselor comune; organizaţie închisă a meşterilor. 2. Nume dat organizaţiilor profesionale formate din muncitori şi patroni;… …   Dicționar Român

  • maistru — MÁISTRU, maiştri, s.m. 1. Persoană care are (şi practică) o meserie; meşter; meseriaş; (în special) muncitor calificat care conduce de obicei o secţie productivă într o întreprindere sau într un atelier; maestru. ♦ Persoană iscusită, îndemânatică …   Dicționar Român

  • meşter — MÉŞTER, Ă, meşteri, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care are şi practică o meserie; (în special) meseriaş cu calificare superioară, care are, de obicei, sarcina de a îndruma şi alţi lucrători şi de a conduce o secţie productivă într o… …   Dicționar Român

  • meşterie — MEŞTERÍE, meşterii, s.f. (înv. şi reg.) 1. Meserie; p. gener. profesiune. 2. Măiestrie, pricepere, îndemânare. ♦ Însuşire (ascunsă) a unui obiect. – Meşter + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MEŞTERÍE s. v. abilitate,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”