meşter

meşter
MÉŞTER, -Ă, meşteri, -e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care are şi practică o meserie; (în special) meseriaş cu calificare superioară, care are, de obicei, sarcina de a îndruma şi alţi lucrători şi de a conduce o secţie productivă într-o întreprindere sau într-un atelier; maistru. expr. Meşter-strică (şi drege de frică), se spune despre un meseriaş prost sau despre un om neîndemânatic. Proprietar al unui atelier (în raport cu angajaţii săi). (Rar) Nume dat profesorilor care predau, în trecut, discipline (auxiliare) ca muzica, desenul etc. 2. s.m. şi f., adj. (Om) talentat, priceput, îndemânatic, abil; (persoană) care posedă multe cunoştinţe. 3. s.m. şi f. (Astăzi rar) Persoană care a adus contribuţii (foarte) valoroase într-un anumit domeniu de activitate; maestru. – Din magh. meşter.
Trimis de LauraGellner, 28.05.2004. Sursa: DEX '98

MÉŞTER s. v. faurmaur, maestru, meseriaş, meştergrindă, meşteşugar.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

MÉŞTER s., adj. 1. s. v. maistru. 2. adj. v. îndemînatic.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

méşter s. m., adj. m., pl. méşteri; f. sg. méşteră, g.-d. art. méşterei, pl. méştere
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MÉŞTER meşteri m. 1) Persoană specializată într-o meserie. meşter-tâmplar. 2) Muncitor calificat care îndrumă alţi muncitori sau care conduce un sector de producţie; maistru. 3) Persoană care dovadă de pricepere, de iscusinţă într-un anumit gen de activitate. /<ung. mester
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

méşter (méşteri), s.m.1. Maestru, maistru. – 2. (adj.) Expert, cunoscător. germ. Meister, prin intermediul sl. mestru (Cihac, II, 194), sau mai sigur din mag. mester (Tiktin; Candrea; Gáldi, Dict., 94), cf. ngr. μάστορας, alb. mještrë, tc. mehter, slov. mešter. cf. Şi măestru. Meşter-grindă, s.f. (grinda principală), folosită în Trans., este calc din mag. Cuvîntul apare în doc. slavorom. din 1404. Der. meşteră, adj. f. (expertă, dibace); meştereasă, s.f. (femeie practică, experimentată); meşteri, vb. (a lucra; a se întreţine); meşterie, s.f. (meserie, disciplină); meşteriţă, s.f. (femeie dibace); meşteresc, adj. (de meşter, artistic); meşteşug (var. meşterşug), s.n. (ocupaţie, profesiune; industrie, disciplină, îndemînare; tertip, vicleşug), din mag. mesterség (Cihac, II, 515; Gáldi, Dict., 94), cu r păstrat în sec. XVII; meşterşugui, vb. (a lucra), sec. XVII, înv.; meşteşugar, s.m. (muncitor; artizan); meşteşugăreţ, adj. (muncitor, dibaci); meşteşugi, vb. (a lucra artistic; a învăţa, a deprinde, a inventa, a urzi, a unelti); meşteşugos, adj. (dibaci, iscusit).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • Mester — puede referise a: Un arte u oficio. Mester de clerecía es la literatura medieval compuesta por clérigos, es decir, hombres instruidos y no necesariamente sacerdotes. Mester de juglaría es el conjunto de la poesía épica o lírica de carácter… …   Wikipedia Español

  • Mester — ist der Name folgender Personen: Hermann Mester (1888–1973), Bremer Landwirt, Politiker und Senator (SPD) Jorge Mester (* 1935), mexikanischer Dirigent Lynn Mester (* 1992), deutsche Fußballspielerin Diese Seite ist eine Be …   Deutsch Wikipedia

  • mester — sustantivo masculino 1. Uso/registro: restringido. Arte u oficio. Locuciones 1. mester de clerecía Uso/registro: literario. Conjunto de la poesía medieval, normalmente en cuaderna vía, compuesto por clérigos o personas cultas …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • mester — 1. m. 1. rur. menester. 2. ant. Arte, oficio. mester de clerecía. m. Género de literatura cultivado por los clérigos o personas doctas de la Edad Media, por oposición al de juglaría. mester de juglaría. m. Poesía de los juglares o cantores… …   Diccionario de la lengua española

  • Mester — Mes ter, n. [Obs.] See {Mister}, a trade. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • mester — |tér| s. m. 1. Cargo ou atividade profissional. = MISTER 2. Aquilo que é forçoso, necessário ou urgente. = MISTER 3. Intuito, finalidade, objetivo. = MISTER 4. Incumbência, encargo. = MISTER 5.  [Antigo] Indivíduo cuja profissão se baseia no… …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • mester — variant of mister Obs …   Useful english dictionary

  • mester — ► sustantivo masculino 1 Antiguamente significaba arte u oficio. FRASEOLOGÍA mester de clerecía LITERATURA Escuela poética erudita del siglo xiii español, de carácter culto y religioso, con un propósito moralizador y ejemplar. mester de juglaría… …   Enciclopedia Universal

  • mester — {{#}}{{LM M25657}}{{〓}} {{[}}mester{{]}} ‹mes·ter› ► {{{}}mester de clerecía{{}}} {{《}}▍ s.m.{{》}} {{♂}}En literatura,{{♀}} tipo de poesía culta cultivada en la Edad Media por los clérigos o personas con formación intelectual: • Gonzalo de Berceo …   Diccionario de uso del español actual con sinónimos y antónimos

  • mester — Mister Mis ter, n. [OF. mistier trade, office, ministry, need, F. m[ e]tier trade, fr. L. ministerium service, office, ministry. See {Ministry}, {Mystery} trade.] [Written also {mester}.] 1. A trade, art, or occupation. [Obs.] [1913 Webster] In… …   The Collaborative International Dictionary of English

Share the article and excerpts

Direct link
https://romanian.en-academic.com/61515/me%C5%9Fter Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”