- maistru
- MÁISTRU, maiştri, s.m. 1. Persoană care are (şi practică) o meserie; meşter; meseriaş; (în special) muncitor calificat care conduce de obicei o secţie productivă într-o întreprindere sau într-un atelier; maestru. ♦ Persoană iscusită, îndemânatică, abilă, pricepută. 2. Persoană care învaţă, instruieşte pe cineva. – Din germ. Meister.Trimis de claudia, 09.04.2008. Sursa: DEX '98MÁISTRU2, -Ă, s.m. şi f. v. maestru.Trimis de claudia, 09.04.2008. Sursa: DLRMMÁISTRU s. maestru, meşter. (maistru într-o uzină.)Trimis de siveco, 09.04.2008. Sursa: Sinonimemáistru (meşter) s. m. (sil. mais-), art. máistrul; pl. máiştri, art. máiştriiTrimis de siveco, 09.04.2008. Sursa: Dicţionar ortograficMÁI//STRU maistruştri m. 1) Muncitor calificat care îndrumează alţi muncitori sau care conduce un sector de producţie; meşter. 2) Persoană care dă dovadă de pricepere, de iscusinţă într-un anumit gen de activitate. /<germ. MeisterTrimis de siveco, 09.04.2008. Sursa: NODEXMÁISTRU s.m. 1. Lucrător cu calificare superioară într-o meserie etc. (care conduce o secţie a unui atelier sau care posedă un mic atelier propriu). 2. Maestru (3) [în DN]. [pron. mais-tru, var. maistăr, maistor s.m. / < germ. Meister].Trimis de LauraGellner, 09.04.2008. Sursa: DNMÁISTRU s. m. 1. muncitor cu calificare superioară într-o meserie etc. 2. instructor, îndrumător al instruirii practice a ucenicilor, elevilor sau muncitorilor tineri. (< germ. Meister)Trimis de raduborza, 09.04.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.