meşteri

MEŞTERÍ, meşteresc, vb. IV. tranz. 1. A executa, a face, a lucra; a prelucra. ♦ tranz. şi intranz. A lucra, a munci (cu pricepere) pentru a realiza ceva. 2. A pune la punct, a potrivi, a aranja, a repara, a meşteşugi. – Din meşter.

Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98



MEŞTERÍ vb. v. aranja, executa, face, lucra, munci, potrivi, realiza, reface, regla, repara.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



meşterí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. meşterésc, imperf. 3 sg. meştereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. meştereáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A MEŞTER//Í meşteriésc tranz. 1) A face cu îndemânare şi pricepere (de meşter); a meşteşugi. meşteri o masă. 2) rar A readuce la starea iniţială; a repune în funcţiune; a drege; a repara; a tocmi. /Din meşter

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX