artă

ÁRTĂ, arte, s.f. 1. Activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice şi care foloseşte mijloace de exprimare cu caracter specific; totalitatea operelor (dintr-o epocă, dintr-o ţară etc.) care aparţin acestei activităţi. ♢ loc. adj. De artă = artistic. ♢ expr. (fam.) De amorul (sau de dragul) artei = în mod dezinteresat. 2. Îndemânare deosebită într-o activitate; pricepere, măiestrie. ♦ Îndeletnicire care cere multă îndemânare şi anumite cunoştinţe. – Din fr. art, lat. ars, -tis.

Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98



ÁRTĂ s. 1. v. măiestrie. 2. artă abstractă v. abstracţionism; artă aplicată v. artă decorativă; artă decorativă = ornamentică, artă aplicată; artă nonfigurativă = abstracţionism. 3. artă regizorală v. regie; artă scenică v. scenografie; arte frumoase = belearte. 4. artă culinară v. gastronomie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ártă s. f., pl. árte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ÁRT//Ă artăe f. 1) Formă a activităţii umane care oglindeşte realitatea prin imagini expresive. artă populară. artă poetică. 2) Totalitate a operelor dintr-o epocă, dintr-o ţară, care aparţin acestei activităţi. 3) Fiecare dintre modalităţile de exprimare a frumosului, a esteticului. artă cinematografică. artă teatrală. artăe plastice. 4) Totalitate de cunoştinţe şi de priceperi, necesare pentru activitatea într-un anumit domeniu. artă oratorică. ♢ artă militară ramură a ştiinţei militare care se ocupă cu teoria şi tactica acţiunilor de luptă. [G.-D. artei] /<fr. art, lat. ars, artis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ÁRTĂ s.f. 1. Formă a conştiinţei sociale care oglindeşte realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparţin acestei forme a conştiinţei sociale; operă omenească în care se manifestă talent sau geniu. ♢ Operă de artă = operă rezultată din activitatea artistică creatoare. ♦ Arte liberale = denumire dată în evul mediu gramaticii, retoricii, dialecticii, aritmeticii, geometriei, astronomiei şi teoriei muzicii. 2. Artă poetică = a) disciplină a criticii literare care studiază regulile de urmat la alcătuirea operelor literare; b) tratat scris de obicei în versuri, poem care exprimă concepţia, convingerile despre menirea artei şi despre idealul poetic al autorului. 3. Fel de a lucra potrivit unor reguli şi deprinderi învăţate; îndemânare, pricepere, măiestrie, meşteşug, abilitate. [pl. -te. / < lat. ars, cf. it. arte].

Trimis de LauraGellner, 04.03.2006. Sursa: DN



ártă (árte), s.f. – 1. Activitate care are drept scop producerea unor valori estetice. – 2. Măiestrie, pricepere. it. arte, din lat. ars (sec. XIX). – Der. artist, s.m.; artistă, s.f.; artistic, adj.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



ÁRTĂ s. f. 1. formă a activităţii umane care oglindeşte realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparţin acestei forme. o operă de artă = operă rezultată din activitatea artistică creatoare. ♢ ĕ liberale = denumire dată în învăţământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei şi teoriei muzicii (quadrivium). 2. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate. o artă militară = parte a ştiinţei militare care studiază teoria şi practica pregătirii şi ducerii acţiunilor de luptă şi a războiului. (< fr. art, lat. ars, artis)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN