pricepe

pricepe
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. tranz. A înţelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ refl. (reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. refl. A avea cunoştinţe într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusinţă, îndemânare, experienţă într-o acţiune, într-o situaţie; a fi capabil, în stare să facă ceva. – lat. percipere.
Trimis de oprocopiuc, 14.04.2004. Sursa: DEX '98

PRICÉPE vb. 1. v. dumeri. 2. v. înţelege. 3. a auzi, a înţelege. (Nu pricepe să mă laşi în pace?) 4. a-şi explica, a înţelege. (Pur şi simplu nu pricepe cum a dispărut.) 5. v. concepe, a înţelege. (Nu pricepe cum s-a întâmplat astfel.) 6. a cunoaşte, a înţelege, a şti. (pricepe franceza?) 7. v. cunoaşte.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PRICÉPE vb. v. afla, cunoaşte, descoperi, desluşi, distinge, găsi, intui, înţelege, percepe, sesiza, şti.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pricépe vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pricép; part. pricepút
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A PRICÉPE pricép tranz. (esenţa lucrurilor, situaţii, evenimente) 1) A fi în stare să cuprindă cu mintea; a descifra prin raţionamente; a înţelege; a pătrunde. 2) A reuşi să însuşească prin activitatea gândirii; a înţelege; a sesiza; a concepe. /<lat. percipere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE PRICÉPE mă pricép intranz. 1) A avea cunoştinţe suficiente într-un domeniu de activitate. 2) A da dovadă de iscusinţă; a fi în stare. /<lat. percipere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

pricépe (pricép, pút), vb. – 1. A înţelege, a se dumeri, a-şi lua răspunderea. – 2. A savura, a aprecia. – var. înv. precepe (şi der.). lat. percĭpĕre (Philippide, Principii, 44; Puşcariu 1379; Candrea-Dens., 1443; REW 6399), cf. v. it. percevere, prov., cat. percebre, port. perceber. – Der. pricepere, s.f. (inteligenţă, judecată); priceput, adj. (inteligent, deştept; îndemînatic, dibaci; expert); nepriceput, adj. (greoi, neîndemînatic); precepătură, s.f. (înv., îndemînare).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • pricépe — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pricép; part. pricepút …   Romanian orthography

  • înţelege — ÎNŢELÉGE, înţelég, vb. III. 1. tranz. A şi face, a avea o idee clară şi exactă despre un lucru, a pătrunde, a cuprinde cu mintea; a pricepe. ♢ expr. Aşa (mai) înţeleg şi eu = aşa da, aşa e pe placul meu. A înţelege pe cineva = a) a pricepe ce… …   Dicționar Român

  • concepe — CONCÉPE, concép, vb. III. I. tranz. 1. A imagina, a proiecta, a gândi ceva nou. 2. A şi face o idee despre ceva; a pricepe, a înţelege. ♢ loc. adv. De neconceput = de neînţeles, de neimaginat; imposibil. 3. A exprima în anumiţi termeni, a formula …   Dicționar Român

  • pricepere — PRICÉPERE, priceperi, s.f. Faptul de a (se) pricepe. 1. Facultatea de a înţelege, de a pătrunde ceva (uşor) cu mintea; înţelegere; p. ext. judecată, inteligenţă. 2. Îndemânare, abilitate, iscusinţă. – v. pricepe. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • şti — ŞTI, ştiu, vb. IV. I. 1. Tranz şi intranz. (Folosit şi absol.) A avea cunoştinţă (de...), a fi informat (în legătură cu...), a cunoaşte. ♢ loc. adv. Pe ştiute = în cunoştinţă de cauză. Pe neştiute = a) fără să şi dea seama; b) în ascuns, pe furiş …   Dicționar Român

  • boabă — BOÁBĂ, boabe, s.f. 1. (Specie de) fruct cărnos (şi sferic) cu sâmburele sau sâmburii în mijloc; bacă. 2. Bob1 (1). ♢ expr. A nu şti (sau a nu pricepe, a nu zice) (nici o) boabă = a nu şti (sau a nu pricepe, zice) nimic. – cf. scr. b o b a. Trimis …   Dicționar Român

  • priceput — PRICEPÚT, Ă, pricepuţi, te, adj. 1. Care are cunoştinţe numeroase, care are o pregătire temeinică într un domeniu; capabil; iscusit, abil. ♦ Care exprimă pricepere, înţelepciune. 2. (Rar) Care poate fi (uşor) înţeles, pătruns cu mintea; accesibil …   Dicționar Român

  • sesiza — SESIZÁ, sesizez, vb. I. tranz. 1. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a înţelege; p. ext. a observa, a descoperi. ♦ refl. A lua cunoştinţă, a ţine seamă, a i păsa de cineva sau de ceva. 2. A înştiinţa o autoritate despre un caz care trebuie luat în… …   Dicționar Român

  • tăia — TĂIÁ, tai, vb. I. I. tranz. A despărţi, a separa ceva în mai multe bucăţi, cu ajutorul unui obiect tăios. ♢ expr. A tăia nodul gordian = a găsi soluţia unei probleme grele, a rezolva, a clarifica o situaţie încurcată. Poţi să tai lemne pe dânsul …   Dicționar Român

  • cunoaşte — CUNOÁŞTE, cunósc, vb. III. 1. tranz. A lua cunoştinţă de obiectele şi de fenomenele înconjurătoare, reflectate în conştiinţă; a stabili în chip obiectiv natura, proprietăţile unui lucru, relaţiile dintre fenomene, a le da o interpretare conformă… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”