marafet

marafet
MARAFÉT, marafeturi, s.n. 1. (pop. şi fam.; la pl.) Fasoane, mofturi; nazuri; fiţe. 2. (pop. şi fam.; mai ales la pl.) Podoabă (pretenţioasă). ♦ Lucru mărunt, fleac. 3. (înv.) Meşteşug, dibăcie; iscusinţă, pricepere, măiestrie. ♦ Procedeu, mijloc; p.ext. truc, tertip; înşelătorie, artificiu. – Din ngr. maraféti.
Trimis de claudia, 14.04.2008. Sursa: DEX '98

MARAFÉT s. v. abilitate, capriciu, chef, destoinicie, dexteritate, dibăcie, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, ingeniozitate, intrigă, iscusinţă, isteţie, isteţime, îndeletnicire, îndemânare, maimuţăreală, maşinaţie, meserie, moft, naz, ocupaţie, poftă, pricepere, profesiune, prosteală, sclifoseală, stratagemă, subterfugiu, şiretenie, şiretlic, şmecherie, ştiinţă, talent, tertip, toană, truc, uneltire, uşurinţă, viclenie, vicleşug.
Trimis de siveco, 19.08.2008. Sursa: Sinonime

marafét s. n., pl. maraféturi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MARAFÉT marafeturi n. pop. 1) Dispoziţie de moment, neaşteptată şi stranie; maraz; moft; naz; toană; capriciu. 2) Obiect lipsit de valoare; fleac. 3) Podoabă preţioasă. 4) înv. Capacitate de a lucra cu multă uşurinţă şi dexteritate; dibăcie; măiestrie; iscusinţă; pricepere. /<ngr. maraféti, turc. marifet
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

marafét (maraféturi), s.n. – 1. (înv.) Îndemînare, dibăcie. – 2. (înv.) Intermediere, mijloc, organ. – 3. Truc, vicleşug. – 4. Capcană, cursă, prefăcătorie, intrigă. – Mr. murafete, megl. murafet. tc. marifet, din arab. mả rifa (Roesler 598; Şeineanu, II, 247; Lokotsch 1418), cf. ngr. μαραφέτι "mijloc", alb. marifet, bg. murafet şi rus. marafety podpuskatĭ "a-şi bate joc", pe care Vasmer, II, 98 îl consideră de origine obscură şi care pare a proveni din rom. – Der. marafetos, adj. (viclean, înşelător); marafetui, vb. refl. (a se purta).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • capriciu — CAPRÍCIU, capricii, s.n. 1. Dorinţă trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpăţânare; gust schimbător, neaşteptat; toană1, farafastâcuri (2), bâzdâc. 2. Compoziţie muzicală instrumentală fără formă precisă, cu caracter de improvizaţie …   Dicționar Român

  • farafastâc — FARAFASTẤC, farafastâcuri, s.n. (fam. şi peior.; de obicei la pl.) 1. Podoabă sau ornament fără valoare, inutil. 2. Moft, capriciu, fasoane. – cf. ngr. f a r a f á s fanfaron . Trimis de cornel, 06.05.2004. Sursa: DEX 98  FARAFASTÂC s. v.… …   Dicționar Român

  • fason — FASÓN, fasoane, s.n. 1. Modul cum este făcut un lucru; formă (a unei haine, a unei pălării); croială, model. ♦ Modul cum arată o persoană (din punctul de vedere al îmbrăcămintei). 2. fig. (fam.; la pl.) Nazuri, mofturi, fandoseli. – Din fr. façon …   Dicționar Român

  • intrigă — ÍNTRIGĂ, intrigi, s.f. 1. Acţiune (ascunsă) care foloseşte mijloace nepermise pentru realizarea unui scop; uneltire. 2. Schemă generală de fapte şi de acţiuni care reprezintă subiectul unor opere literare. – Din fr. intrigue. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • maimuţăreală — MAIMUŢĂREÁLĂ, maimuţăreli, s.f. 1. Faptul de a (se) maimuţări; imitaţie. 2. Gest sau atitudine afectată, grimasă, schimonoseală, maimuţărie. – Maimuţări + suf. eală. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MAIMUŢĂREÁLĂ s. 1. maimuţărie,… …   Dicționar Român

  • moft — MOFT, mofturi, s.n. (fam.) 1. Lucru, problemă fără valoare, fără însemnătate; fleac, nimic, bagatelă. ♢ expr. A umbla cu mofturi = a invoca motive lipsite de temei. ♦ (Rar) Şmecherie, tertip. 2. (La pl.) Capricii, fandoseli, nazuri, fasoane. –… …   Dicționar Român

  • naz — s. v. capriciu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  naz s. n., pl. názuri Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic  NAZ nazuri n. mai ales la pl., pop …   Dicționar Român

  • ocupaţie — OCUPÁŢIE, ocupaţii, s.f. 1. (Luare temporară în) stăpânire de către forţele armate ale unui stat a unei părţi sau a totalităţii teritoriului unui alt stat; cucerire. ♢ loc. adj. De ocupaţie = (despre forţe armate) care ocupă temporar un teritoriu …   Dicționar Român

  • stratagemă — STRATAGÉMĂ, stratageme, s.f. 1. Procedeu întrebuinţat în război pentru a înşela şi a surprinde pe inamic. 2. Şiretlic, vicleşug, tertip. – Din fr. stratagème. Trimis de ionel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STRATAGÉMĂ s. subterfugiu, şiretenie,… …   Dicționar Român

  • subterfugiu — SUBTERFÚGIU, subterfugii, s.n. (livr.) Mijloc şiret, abil de a ieşi dintr o situaţie dificilă; viclenie. – Din fr. subterfuge, şi lat. subterfugium. Trimis de rain drop, 29.07.2004. Sursa: DEX 98  SUBTERFÚGIU s. stratagemă, şiretenie, şiretlic,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”