- moft
- MOFT, mofturi, s.n. (fam.) 1. Lucru, problemă fără valoare, fără însemnătate; fleac, nimic, bagatelă. ♢ expr. A umbla cu mofturi = a invoca motive lipsite de temei. ♦ (Rar) Şmecherie, tertip. 2. (La pl.) Capricii, fandoseli, nazuri, fasoane. – Din tc. müft.Trimis de LauraGellner, 03.06.2004. Sursa: DEX '98MOFT s. (mai ales la pl.) v. capriciu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMOFT s. v. bagatelă, chiţibuş, fleac, mărunţiş, nimic, palavră, prostie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemoft s. n., pl. mófturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMOFT mofturi n. 1) mai ales la pl. Dispoziţie de moment, neaşteptată şi stranie; capriciu; naz; marafet; maraz; toană. ♢ A face mofturi a face nazuri, fasoane. 2) fig. fam. Pretenţie neîntemeiată. 3) fam. Lucru lipsit de orice valoare; fleac; nimic; mărunţiş; bagatelă. /<turc. müftTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmoft (mófturi), s.n. – 1. Fleac, bagatelă. – 2. Scorneală, balivernă. – 3. Fason, sclifoseală. tc. muft, din per. muft "fără importanţă" (Loebel 204; Şeineanu, II, 262; Lokotsch 1492), cf. sb. mufte "gratuit". La ultimul sens e posibilă intervenţia unei încrucişări cu ngr. μόχθος "dificultate" (Cihac, II, 677). – Der. moftangiu, s.m. (palavragiu, şarlatan); moftangioaică, s.f. (şarlatancă, escroacă; sclifosită, fandosită); moftologie, s.f. (neseriozitate); moftolog, s.m. (grandoman, snob); mofturos, adj. (năzuros, fandosit).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.