moftangíu — s. m., art. moftangíul; pl. moftangíi, art. moftangíii … Romanian orthography
moftangioaică — MOFTANGIOÁICĂ, moftangioaice, s.f. (fam.) Femeie neserioasă, flecară, palavragioaică. – Moftangiu + suf. oaică. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MOFTANGIOÁICĂ s. v. flecară, guralivă, limbută, palavragioaică, vorbăreaţă. Trimis … Dicționar Român
flecar — FLECÁR, Ă, flecari, e, s.m. şi f. Persoană căreia îi place să vorbească multe, să spună fleacuri1; limbut, guraliv, palavragiu. – Fleac1 + suf. ar. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Flecar ≠ morocănos, taciturn, tăcut, ursuz… … Dicționar Român
moft — MOFT, mofturi, s.n. (fam.) 1. Lucru, problemă fără valoare, fără însemnătate; fleac, nimic, bagatelă. ♢ expr. A umbla cu mofturi = a invoca motive lipsite de temei. ♦ (Rar) Şmecherie, tertip. 2. (La pl.) Capricii, fandoseli, nazuri, fasoane. –… … Dicționar Român
moftolog — MOFTOLÓG, moftologi, s.m. (fam.) Moftangiu. – Din moftologie (derivat regresiv). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MOFTOLÓG s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă lungă, vor băreţ. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
vorbă — VÓRBĂ, vorbe, s.f. 1. Cuvânt. 2. Şir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte; spusă, zisă. ♢ expr. Auzi vorbă! = ce spui! se poate? e posibil? Ce vorbă! = în adevăr, fără îndoială. A avea o vorbă cu cineva = a avea… … Dicționar Român
