Dicționar Român. 2013.
flecar — FLECÁR, Ă, flecari, e, s.m. şi f. Persoană căreia îi place să vorbească multe, să spună fleacuri1; limbut, guraliv, palavragiu. – Fleac1 + suf. ar. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Flecar ≠ morocănos, taciturn, tăcut, ursuz… … Dicționar Român
moft — MOFT, mofturi, s.n. (fam.) 1. Lucru, problemă fără valoare, fără însemnătate; fleac, nimic, bagatelă. ♢ expr. A umbla cu mofturi = a invoca motive lipsite de temei. ♦ (Rar) Şmecherie, tertip. 2. (La pl.) Capricii, fandoseli, nazuri, fasoane. –… … Dicționar Român
moftangiu — MOFTANGÍU, moftangii, s.m. (fam.) Om neserios pe care nu se poate conta, flecar (şi şmecher); moftolog. – Moft + suf. angiu. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MOFTANGÍU s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu,… … Dicționar Român
moftologic — MOFTOLÓGIC, Ă, moftologici, ce, adj. (fam.) Lipsit de seriozitate. – Moftolog + suf. ic. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 moftológic adj. → logic Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
vorbă — VÓRBĂ, vorbe, s.f. 1. Cuvânt. 2. Şir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte; spusă, zisă. ♢ expr. Auzi vorbă! = ce spui! se poate? e posibil? Ce vorbă! = în adevăr, fără îndoială. A avea o vorbă cu cineva = a avea… … Dicționar Român
