subterfúgiu — s. n. [ giu pron. gìu], art. subterfúgiul; pl. subterfúgii, art. subterfúgiile (sil. gi i ) … Romanian orthography
chichiţă — CHICHÍŢĂ, chichiţe, s.f. 1. (fam.) Şiretlic, vicleşug (prin care cineva încearcă să scape dintr o încurcătură); subterfugiu. ♢ expr. A căuta chichiţe = a se sili cu orice preţ să găsească greşeli, cusururi. 2. Lădiţă de sub capra unei trăsuri. ♦… … Dicționar Român
sotterfugio — sot·ter·fù·gio s.m. CO atto che si compie di nascosto per ingannare altri o per evitare un danno; espediente cui si ricorre per trarsi d impaccio: usare un sotterfugio, ottenere con un sotterfugio Sinonimi: escamotage, espediente. {{line}}… … Dizionario italiano
artificiu — ARTIFÍCIU, artificii, s.n. 1. Procedeu (ingenios) folosit spre a împodobi sau a modifica realitatea; podoabă (inutilă). ♢ Artificiu de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezolvarea unui calcul pe o cale mai scurtă şi mai ingenioasă decât… … Dicționar Român
cacealma — CACEALMÁ, cacealmale, s.f. (La jocul de cărţi) Inducere în eroare a adversarului, căruia îi laşi impresia că ai cărţi mai bune decât ale lui. ♦ p. gener. Păcăleală, înşelăciune. – Din tc. kaçirma Trimis de viorelgrosu, 26.01.2003. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
chiţibuş — CHIŢIBÚŞ, chiţibuşuri, s.n. (fam.) Fapt, detaliu lipsit de importanţă; mărunţiş, fleac. ♦ Tertip, şmecherie de care uzează cineva pentru a obţine ceva. – et. nec. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CHIŢIBÚŞ s. v. mărunţiş. Trimis de… … Dicționar Român
cârcioc — CÂRCIÓC s.n. v. cârciog. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 cârcióc (cârciócuri), s.n. – Chichiţă, tertip, cursă. – var. cîrciog. rus. kručjok (Scheludko, BA, I, 161; Bogrea, Dacor., IV, 856). – Der. cîrciogar (var. cîrciocar,… … Dicționar Român
manevră — MANÉVRĂ, manevre, s.f. 1. (De obicei la pl.) Deplasare organizată şi rapidă a unor unităţi militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; p. ext. luptă. ♦ Pregătire tactică a unei armate sau a unei flote, în condiţii… … Dicționar Român
marafet — MARAFÉT, marafeturi, s.n. 1. (pop. şi fam.; la pl.) Fasoane, mofturi; nazuri; fiţe. 2. (pop. şi fam.; mai ales la pl.) Podoabă (pretenţioasă). ♦ Lucru mărunt, fleac. 3. (înv.) Meşteşug, dibăcie; iscusinţă, pricepere, măiestrie. ♦ Procedeu,… … Dicționar Român
merchez — MERCHÉZ, merchezuri, s.n. 1. (reg.; astăzi rar) Tâlc (ascuns) al unui lucru; taină, rost, semnificaţie. ♢ expr. A i veni (cuiva) la merchez = a i conveni, a i veni (cuiva) la îndemână. 2. (fam.) Şmecherie, şiretlic, truc. – Din tc. merkez. Trimis … Dicționar Român
