manevră

MANÉVRĂ, manevre, s.f. 1. (De obicei la pl.) Deplasare organizată şi rapidă a unor unităţi militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; p. ext. luptă. ♦ Pregătire tactică a unei armate sau a unei flote, în condiţii asemănătoare cu cele de război. 2. Ansamblu de operaţii executate pentru a alcătui sau a desface o garnitură de tren, pentru a deplasa vagoanele în direcţia voită etc. ♦ Ansamblu de operaţii executate pentru deplasarea unei nave în direcţia voită, în special la acostare sau la ieşirea din port. ♦ (concr.) Parâmă folosită la legarea şi la mânuirea pânzelor, la legarea catargelor etc. 3. Manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc. ♦ (med.) Totalitatea mişcărilor executate, după un plan dinainte stabilit, în cursul unei intervenţii. Manevră obstetricală. 4. fig. (Mai ales la pl.) Uneltire întreprinsă de cineva pentru a-şi atinge scopurile; tertip. – Din fr. manœuvre.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MANÉVRĂ s. 1. (înv.) manoperă. (manevră de infanterie.) 2. v. manevrare.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



MANÉVRĂ s. v. intrigă, maşinaţie, strata-gemă, subterfugiu, şiretenie, şiretlic, şmecherie, tertip, truc, uneltire, viclenie, vicleşug.

Trimis de siveco, 10.11.2008. Sursa: Sinonime



manévră s. f. (sil. -vră), g.-d. art. manévrei; pl. manévre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MANÉVR//Ă manevrăe f. 1) mai ales la pl. Deplasare a trupelor, susţinută de regruparea organizată şi rapidă a acestora în timpul operaţiilor militare, pentru a ataca inamicul pe neaşteptate sau pentru a le reorganiza în urma unui insucces. 2) Ansamblu de exerciţii tactice, prevăzute pentru instruirea militară a trupelor în condiţii asemănătoare cu cele de luptă. 3) Totalitate de operaţii necesare pentru constituirea sau desfacerea unei garnituri de tren. 4) Ansamblu de operaţii executate în vederea schimbării direcţiei de deplasare a unei nave, mai ales în timpul acostării sau ieşirii din port. 5) fig. Mijloc de a acţiona în vederea atingerii cu orice preţ a unui scop. 6) Parâmă folosită la fixarea şi mânuirea pânzelor şi a catargelor. /<fr. manoeuvre

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MANÉVRĂ s.f. 1. Manevrare. 2. (mil.; la pl.) Pregătire tactică a trupelor terestre sau a flotei în condiţii asemănătoare cu cele de pe câmpul de luptă; (p. ext.) deplasare a unei armate sau a unei flote pe câmpul de luptă pentru a da inamicului o lovitură neaşteptată. 3. Totalitatea operaţiilor de compunere şi de descompunere a trenurilor, de conducere a unei nave etc. ♦ (mar.) Frânghie folosită la legarea şi mânuirea pânzelor, la legarea catargelor etc. 4. (fig.) Uneltire, intrigă, maşinaţie. [cf. fr. manoeuvre, rus. manevr, germ. Manöver < lat. manus – mână, opera – lucru].

Trimis de LauraGellner, 09.10.2006. Sursa: DN



MANÉVRĂ s. f. 1. manevrare. 2. (pl.) pregătire tactică a trupelor terestre sau a flotei în condiţii asemănătoare cu cele de pe câmpul de luptă. 3. totalitatea operaţiilor de compunere şi de descompunere a treburilor, de conducere a unei nave etc. 4. parâmă la fixarea şi manevrarea velelor, la legarea catargelor etc. 5. (fig.) uneltire, intrigă, maşinaţie. (< fr. manoeuvre)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



manévră (manévre), s.f. – Luptă, manoperă. fr. manoeuvre, cf. it. manovra. E dubletul lui manoperă, s.f., format artificial după fr., ca sp. maniobra. – Der. manevra, vb.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER