chiţibuşar — CHIŢIBUŞÁR, Ă, chiţibuşari, e, s.m. şi f. Persoană căreia îi place să uzeze de chiţibuşuri, de mărunţişuri, care face mici şmecherii. 2. Persoană care dă importanţă fleacurilor; persoană care caută nod în papură. – Chiţibuş + suf. ar. Trimis de… … Dicționar Român
blagomanie — BLAGOMANÍE s. v. bagatelă, chiţibuş, fleac, mărunţiş, nimic, prostie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime blagomaníe s. f., pl. blagomaníi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
chiţimie — chiţimíe (chiţimíi), s.f. – Colibă. – var. (rar) chiţumie. Origine necunoscută. După DAR şi Scriban, în legătură cu chiţibuş. Mai curînd der. de la chimiţă, s.f. (cuşcă), cuvînt aproape necunoscut (este menţionat numai de Damé); chiţimie, care ar … Dicționar Român
cârc — interj. (pop. şi fam.; în expr.) A nu (mai) zice (sau spune) (nici) cârc = a nu (mai) spune nici o vorbă, a tăcea chitic. – Formaţie onomatopeică. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 cârc interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
migăli — MIGĂLÍ, migălesc, vb. IV. tranz. şi intranz. A lucra cu răbdare şi cu minuţiozitate; a bunghini. ♦ A lucra fără spor. [var.: migăí vb. IV] – et. nec. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A migăli ≠ a se pripi Trimis de siveco,… … Dicționar Român
moft — MOFT, mofturi, s.n. (fam.) 1. Lucru, problemă fără valoare, fără însemnătate; fleac, nimic, bagatelă. ♢ expr. A umbla cu mofturi = a invoca motive lipsite de temei. ♦ (Rar) Şmecherie, tertip. 2. (La pl.) Capricii, fandoseli, nazuri, fasoane. –… … Dicționar Român
mărunţiş — MĂRUNŢÍŞ, mărunţişuri, s.n. 1. Lucru mărunt, fără valoare; (la pl.) obiecte şi materiale accesorii (ace, aţă, nasturi etc.); mărunţuş. ♦ Vânat format din animale mici. 2. fig. (La pl.) Fapte lipsite de importanţă; nimicuri, fleacuri. 3. (Cu sens… … Dicționar Român
stratagemă — STRATAGÉMĂ, stratageme, s.f. 1. Procedeu întrebuinţat în război pentru a înşela şi a surprinde pe inamic. 2. Şiretlic, vicleşug, tertip. – Din fr. stratagème. Trimis de ionel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRATAGÉMĂ s. subterfugiu, şiretenie,… … Dicționar Român
subterfugiu — SUBTERFÚGIU, subterfugii, s.n. (livr.) Mijloc şiret, abil de a ieşi dintr o situaţie dificilă; viclenie. – Din fr. subterfuge, şi lat. subterfugium. Trimis de rain drop, 29.07.2004. Sursa: DEX 98 SUBTERFÚGIU s. stratagemă, şiretenie, şiretlic,… … Dicționar Român
