- mărunţiş
- MĂRUNŢÍŞ, mărunţişuri, s.n. 1. Lucru mărunt, fără valoare; (la pl.) obiecte şi materiale accesorii (ace, aţă, nasturi etc.); mărunţuş. ♦ Vânat format din animale mici. 2. fig. (La pl.) Fapte lipsite de importanţă; nimicuri, fleacuri. 3. (Cu sens colectiv) Monede (de metal) de valoare mică. 4. (înv.; în loc.adv.) Cu mărunţisul = în cantitate mică, cu bucata, în detaliu, cu amănuntul. – Mărunt + suf. -iş.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MĂRUNŢÍŞ s. 1. v. albitură. 2. mărunt, (înv. şi reg.) paralâc, (arg.) măruntaie (pl.). (Ai ceva mărunţiş la tine?) 3. bagatelă, chiţibuş, fleac, nimic, prostie, (înv.) blagomanie, (fam.) moft. (Nu te lega de mărunţişuri!)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMĂRUNŢÍŞ s. v. măruntaie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemărunţíş s. n., pl. mărunţíşuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMĂRUNŢÍŞ mărunţişuri n. 1) Lucru sau fapt lipsit de valoare sau de importanţă; fleac; nimic; bagatelă. 2) la sing. Bani mărunţi. 3) la pl. Obiecte de mercerie. /mărunt + suf. mărunţişişTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.