- măruntaie
- MĂRUNTÁIE s.f. pl. 1. Totalitatea organelor interne la animale şi la om; viscere, vintre; p. restr. organele interne aflate în cavitatea abdominală. ♢ expr. A şti toate măruntaiele (din cineva) a cunoaşte gândurile cele mai ascunse (ale cuiva). ♦ spec. Totalitatea organelor interne comestibile ale animalelor. 2. fig. Partea cea mai adâncă a unui lucru; fund, adâncime, mijloc. ♦ Interiorul fiinţei omeneşti, considerat ca sediu al gândirii, al sentimentelor şi al conştiinţei. [pr.: -ta-ie] – Din lat. minutalia.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98MĂRUNTÁIE s. pl. 1. (anat.) viscere (pl.). 2. (anat.) (pop.) mărunţiş, vintre, (reg.) mărunţele (pl.). (măruntaiele porcului.) 3. adânc, adâncime, afund, fund, profunzime, străfund, (reg.) afundiş, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (înv. fig.) maţe (pl.). (În măruntaiele pământului.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeMĂRUNTÁIE s. pl. v. mărunt, mărunţiş.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemăruntáie s. n. pl.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMĂRUNTÁIE f. la pl. 1) Organele din interiorul corpului la animal, păsări şi oameni. 2) Totalitate a organelor interne comestibile ale animalelor. 3) fig. Partea interioară (adâncă) a unui lucru; adânc; străfund. [Sil. -ta-ie] /<lat. minutaliaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.