potroacă

potroacă
POTROÁCĂ, potroace, s.f. 1. (La pl.) Ciorbă din măruntaie de pasăre, acrită cu borş sau cu zeamă de varză; măruntaie de pasăre cu care se prepară această ciorbă. ♦ (Adverbial şi adjectival) Foarte acru. 2. Mâncare foarte sărată. ♦ (Adjectival şi adverbial) Foarte sărat. 3. (bot.; reg.) Ţintaură. [var.: potróc s.n.] – Din rus. potroh, magh. patroh.
Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX '98

POTROÁCĂ s. v. fierea-pământului.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

POTROÁCĂ s. v. avrămeasă, avrămească, veninariţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

potroácă (bot.) s. f. (sil. -troa-), g.-d. art. potroácei; pl. potroáce
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

POTROÁCĂ f. 1) Măruntaie de pasăre (cap, pipotă, ficat etc.). 2) Ciorbă acrişoară pregătită din aceste măruntaie. 3) Mâncare foarte sărată. /<ucr. potroh
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

potroácă1 s.f. (reg.) 1. plantă erbacee medicinală, cu flori roşii sau albe, cu fructul o capsulă; ţintaură, frigurică, fierea-pământului etc. 2. albăstriţă (plantă). 3. ghinţură (plantă). 4. veninariţă (plantă). 5. ghizdei (plantă).
Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR

potroácă2, potroáce, s.f. (reg.) 1. vin acru; băutură cu gust rău. 2. mâncare prea acră sau prea sărată.
Trimis de blaurb, 18.10.2006. Sursa: DAR

potroácă (potroáce), s.f. – 1. Ciorbă acră cu măruntalie de pasăre. – 2. Acru, sărat, exagerat de picant. – 3. Albăstriţă (Erythrea centaurum). – 4. Veninariţă (Gratiola officinalis). – var. Mold. potroc. rus. potroch "ciorbă de burtă" (Cihac, II, 282). – Der. potrocea (var. potrocuţă), s.f. (albăstriţă).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • iarbă — IÁRBĂ, (2) ierburi, s.f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu părţile aeriene verzi, subţiri şi mlădioase, folosite pentru hrana animalelor. ♢ expr. Paşte, murgule, iarbă verde = va trebui să aştepţi mult până ţi se va… …   Dicționar Român

  • avrămească — AVRĂMEÁSCĂ s.f. v. avrămeasă. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AVRĂMEÁSCĂ s. (bot.) 1. (Gratiola officinalis) avrămeasă, veninariţă, (reg.) cârstineasă, milostivă, potroacă, mila Domnului. 2. v. barba boierului. Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • buruiană — BURUIÁNĂ, buruieni, s.f. (pop.) Nume generic pentru diverse plante erbacee necultivate. ♢ Buruiană de leac = plantă medicinală. ♦ Nume dat unor plante necultivate comestibile. [pl. şi: buruiene. – var.: buruián s.n.] – Din bg., scr. burjan.… …   Dicționar Român

  • băşicos — BĂŞICÓS, OÁSĂ, băşicoşi, oase, adj., s.f. 1. adj. Cu băşici (2). 2. s.f. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, înalt de 2 3 m, cu frunze compuse, flori galbene şi fructe păstăi (Colutea arborescens). [var.: beşicós, oásă adj., s.f.] –… …   Dicționar Român

  • cintoaie — CINTOÁIE s. v. fierea pământului, potroacă, ţintaură. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • cruce — CRÚCE, cruci, s.f. I. 1. Obiect format din două bucăţi de lemn, de piatră, de metale preţioase etc. aşezate perpendicular şi simetric una peste alta şi constituind simbolul credinţei creştine. ♢ expr. A pune cruce cuiva (sau la ceva) = a… …   Dicționar Român

  • câmp — CÂMP, câmpuri, s.n. şi (1, astăzi mai ales în expr.) câmpi, s.m. 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; şes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. ♢ Munca… …   Dicționar Român

  • fiere — FIÉRE s.f. 1. Lichid amar, de culoare galbenă verzuie, secretat de ficat; bilă1. ♢ expr. A vărsa fiere, se zice despre o persoană plină de necaz, de ciudă, de mânie (care se manifestă cu violenţă). ♦ fig. Amărăciune, supărare, necaz. 2. (Şi în… …   Dicționar Român

  • frigor — FRÍGOR s. v. fierea pământului, potroacă, ţintaură. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • frigurică — FRIGURÍCĂ, frigurele, s.f. (bot.) 1. Mică plantă erbacee cu tulpina foarte ramificată, cu frunze ovale şi cu flori roşii sau albe (Erythraca pulchella). 2. Fierea pământului. – Frig + suf. ică. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”