- drob
- DROB1, (1), drobi, s.m., (2, 3), droburi, s.n. 1. s.m. Bucată, bulgăre mai mare de sare; p. gener. bucată mare şi compactă din ceva. 2. s.n. Măruntaie de miel. ♢ Mâncare preparată din măruntaie de miel tocate, învelite în prapur şi puse la cuptor. 3. s.n. (reg.) Cutia teascului de vin. – Din bg., scr. drob.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DROB2, drobi, s.m. 1. Arbust din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, cu flori galbene şi cu fructele păstăi turtite (Sarothamnus scoparius). 2. Nume dat mai multor arbuşti din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, flori albe, galbene sau roşietice şi fructe păstăi (Cytisus). ♢ Drob-de-munte = mic arbust cu ramuri lungi şi subţiri acoperite cu peri aspri, cu frunze păroase pe partea inferioară şi cu flori galbene (Cytisus hirsutus). 3. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze acoperite de peri şi cu flori mici, galbene-aurii (Neslia paniculata). – Din rus., ucr. drok (confundat cu drob1).Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DROB s. 1. v. bulgăre. 2. v. drobiţă. 3. v. drobuşor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeDROB s. v. coş, ladă, lemnul-bobului, salcâm-galben.Trimis de siveco, 25.04.2008. Sursa: Sinonimedrob (bulgăre de sare, plantă) s. m., pl. drobiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficdrob (maruntaie de miel, fel de mâncare, cutia teascului) s. n., pl. dróburiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficdrob-de-múnte s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDROB1 drobi m. Bulgăre mare de sare. /<bulg., sb. drobTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDROB2 droburi n. Fel de mâncare pregătită din măruntaie (de porc, de miel) tocate, cu adaus de condimente, înfăşurate în prapur şi date la cuptor. /<bulg., sb. drobTrimis de siveco, 26.10.2005. Sursa: NODEXDROB3 drobi m. Arbust din familia leguminoaselor având tulpina păroasă, frunze trifoliate, flori albe sau galbene şi fructul în formă de păstaie. /<rus., ucr. drokTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXdrob (-bi), s.m. – 1. Bucată. – 2. Bulgăre de sare gemă. – 3. Măruntaie de pasăre, şi, în special, de miel. – 4. Fel tipic de mîncare, din măruntaie de miel învelit în prapur. – Mr. drob. sl. drobĭ, cf. bg., sb. drob, rus. drobĭ "bucată" (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 102; Conev 43 şi 90). Pentru semantism, cf. bg. drob "plămîn", sb., cr., slov., ceh. drob "intestine". Din sl. a trecut şi în mag. darab, de unde dubletul dărab, s.m. şi n. (Trans., bucată). – Der. drobină, s.f. (bulgăre de sare gemă), din sl. (bg.) drobina, sec. XVII; sdrobi, vb. (a sparge, a distruge; a toca, a pulveriza), din sl. s(ŭ)drobiti (cf. megl. drubes ‹ bg. drobiă); sdrobitor, adj. (care zdrobeşte); sdrobitură, s.f. (spărtură); sdrob, s.m. (fragment, rest).Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DERdrob (-bi), s.m. – 1. Varietăţi de arbust (Cytisus albus, Cytisus Heufellii, Cytisus hirsutus, Cytisus nigricans, Genista Tinctoria). – 2. Plantă (Neslea paniculata). – var. drog. Rut., rus. drok (Candrea; Scriban), cu finala alterată, probabil prin influenţa cuvîntului anterior. – Der. drobişor (var. drobuşor), s.m. (arbust, drob; Isatis tictoria; Genista tinctoria); drobiţă, s.f. (Genista tinctoria); drobuşoară, s.f. (arbust, drob).Trimis de blaurb, 13.08.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.